Ce este cancerul pleural (mezoteliom)? Simptome și tratament

Cancerul pleural, cunoscut în literatura medicală sub numele de mezoteliom, este un tip de cancer rar, dar extrem de agresiv. Această boală își are originea în pleură, membrana care înconjoară plămânii, și este asociată în special cu expunerea îndelungată la azbest, de-a lungul mai multor ani. Atunci când fibrele de azbest ajung în plămâni prin inhalare, pot provoca leziuni permanente ale țesuturilor și pot determina, în timp, modificări celulare care se pot transforma în cancer. Boala apare de regulă după o perioadă lungă de latență, motiv pentru care, în momentul diagnosticării, se află de cele mai multe ori într-un stadiu avansat.

Mezoteliomul (cancerul pleural) este o formă rară și agresivă de cancer care se dezvoltă în pleura, membrana ce înconjoară plămânii, fiind cauzat în principal de expunerea îndelungată la azbest. Boala apare de obicei după 20–40 de ani de latență și provoacă acumulare de lichid pleural, dificultăți de respirație și durere toracică.

Ce este cancerul pleural (mezoteliom)?

Cancerul pleural, cunoscut medical sub numele de mezoteliom, este un tip de cancer rar și extrem de agresiv, care își are originea în stratul subțire de membrană ce înconjoară plămânii (pleura). Mezoteliomul se dezvoltă în cea mai mare parte a cazurilor în urma expunerii la azbest. Atunci când fibrele de azbest ajung în plămâni prin inhalare, ele se acumulează în țesuturi de-a lungul mai multor ani și provoacă leziuni genetice la nivel celular. Boala apare de obicei după o perioadă lungă de latență, de aproximativ 20–40 de ani. Mezoteliomul determină acumulare de lichid la nivelul pleurei, dificultăți de respirație și dureri toracice, iar în stadiile avansate se poate extinde și la alte organe. Diagnosticarea precoce este dificilă, deoarece simptomele sunt adesea confundate cu alte afecțiuni respiratorii, precum gripa, pneumonia sau BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică).

Care sunt stadiile cancerului pleural (mezoteliomului)?

La fel ca în cazul multor alte tipuri de cancer, mezoteliomul este evaluat prin împărțirea în stadii. Stadializarea se realizează pentru a determina dimensiunea tumorii, extinderea acesteia în țesuturile din jur, afectarea ganglionilor limfatici și prezența metastazelor la organe îndepărtate. Astfel, se poate anticipa evoluția bolii și se poate stabili planul de tratament cel mai potrivit.

Stadiile mezoteliomului pot fi enumerate astfel:

• Stadiul 1: Tumora este limitată exclusiv la nivelul pleurei. Nu există extindere către țesuturile învecinate sau ganglionii limfatici. Fiind un stadiu incipient, șansele de intervenție chirurgicală sunt mai mari.
• Stadiul 2: Cancerul s-a extins de la pleură către peretele toracic sau suprafața plămânului. În unele cazuri, pot fi afectați ganglionii limfatici din apropiere.
• Stadiul 3: Tumora se extinde către structuri învecinate, precum diafragma, mediastinul sau pericardul (membrana ce înconjoară inima). În acest stadiu, afectarea ganglionilor limfatici poate fi frecventă, iar opțiunile chirurgicale sunt mai limitate.
• Stadiul 4: Cancerul a metastazat la organe îndepărtate, precum ficatul, rinichii, oasele sau creierul. În această etapă, tratamentul este orientat în special spre prelungirea duratei de viață și ameliorarea simptomelor.

De ce apare cancerul pleural (mezoteliomul)?

Cea mai importantă cauză este expunerea la azbest. Azbestul este o fibră minerală folosită pe scară largă în secolul XX, în special în construcții, construcția de nave, izolații și industria auto. Atunci când aceste fibre sunt inhalate, ele se depun la nivelul pleurei și rămân acolo timp de mulți ani, provocând inflamație cronică, leziuni ale ADN-ului și proliferare celulară anormală. Apariția mezoteliomului durează, de regulă, între 20 și 40 de ani. Din acest motiv, persoana afectată de multe ori nici nu își mai amintește că a fost expusă la azbest. Pe lângă aceasta, factorii de mediu, predispoziția genetică și alte minerale (precum erionitul) pot avea, de asemenea, un rol în dezvoltarea bolii. În unele cazuri, expunerea la radiații, sistemul imunitar slăbit și istoricul familial de mezoteliom sunt considerate, de asemenea, factori care cresc riscul de îmbolnăvire.

Care sunt simptomele cancerului pleural (mezoteliomului)?

Simptomele mezoteliomului debutează de cele mai multe ori lent și pot trece neobservate o perioadă îndelungată. La început, acuzele pot fi confundate cu probleme respiratorii simple, însă acestea devin tot mai evidente pe măsură ce boala avansează. Printre cele mai frecvente manifestări ale bolii se numără durerea toracică, dificultățile de respirație și oboseala persistentă. De asemenea, acumularea de lichid la nivelul pleurei (efuziune pleurală) este o afecțiune frecventă, care agravează dificultatea de respirație. În stadiile avansate, devin evidente lipsa poftei de mâncare, scăderea în greutate și deteriorarea generală a stării de sănătate.

Simptomele cancerului pleural pot fi enumerate astfel:

• Dificultăți de respirație (dispnee): Respirația devine dificilă din cauza acumulării de lichid la nivelul pleurei.
• Durere toracică: Se poate intensifica mai ales atunci când pacientul respiră adânc sau tușește.
• Tuse cronică: Poate apărea o tuse persistentă și fără o cauză clară.
• Oboseală și epuizare: Activitățile zilnice devin dificile, deoarece echilibrul energetic al organismului este perturbat.
• Scădere în greutate: Este asociată cu diminuarea poftei de mâncare și cu tulburări metabolice.
• Transpirații nocturne și febră: Pot apărea în stadiile avansate ale bolii, ca reacție a sistemului imunitar.
• Răgușeală sau dificultăți la înghițire: Pot apărea atunci când tumora exercită presiune asupra structurilor din zona gâtului și a toracelui.
• Balonare și durere abdominală: Pot apărea în forma de mezoteliom care afectează membrana peritoneală (peritoneul).

Cum se diagnostichează cancerul pleural (mezoteliomul)?

Diagnosticarea mezoteliomului este, de regulă, dificilă, deoarece simptomele din stadiile incipiente pot fi confundate cu afecțiuni respiratorii mai frecvente, precum gripa, pneumonia, BPOC sau alte infecții pulmonare. Din acest motiv, pentru stabilirea diagnosticului se urmează un proces amplu, format din mai multe etape. În primul rând, se realizează o anamneză medicală detaliată a pacientului, fiind investigate în special istoricul de expunere la azbest, trecutul profesional și condițiile de viață. Ulterior, se efectuează un examen fizic, în cadrul căruia sunt căutate semne precum durerea toracică, diminuarea sunetelor respiratorii sau indicii ale acumulării de lichid.

Una dintre cele mai utilizate metode în procesul de diagnosticare este imagistica medicală. Radiografia pulmonară este, de regulă, primul test efectuat și poate evidenția semne precum efuziunea pleurală (acumularea de lichid la nivelul pleurei). Pentru o examinare mai detaliată, se folosesc Tomografia Computerizată (CT) și Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM). Aceste metode evidențiază clar localizarea și dimensiunea tumorii, precum și extinderea acesteia în țesuturile din jur. De asemenea, Tomografia cu Emisie de Pozitroni (PET-CT) are un rol important în stadializarea bolii și în determinarea prezenței metastazelor.

Pentru diagnosticul de certitudine, biopsia reprezintă standardul de aur. Proba de țesut prelevată din pleură este examinată histopatologic, stabilindu-se prezența și tipul celulelor tumorale. Pentru biopsie pot fi utilizate mai multe metode: biopsia cu ac, toracoscopia (prelevarea de țesut prin introducerea unei camere în cavitatea toracică) sau biopsia chirurgicală. De asemenea, examenul citologic al unei probe prelevate din lichidul pleural poate ajuta la diagnostic, însă nu este suficient, de unul singur, pentru stabilirea unui diagnostic cert. În unele cazuri, se realizează teste imunohistochimice și examinări moleculare pentru a determina subtipul tumorii. Aceste informații joacă un rol esențial în personalizarea planului de tratament.

Tratamentul cancerului pleural (mezoteliomului)

Tratamentul mezoteliomului variază în funcție de stadiul bolii, gradul de extindere a tumorii, starea generală de sănătate și vârsta pacientului. Abordările terapeutice sunt, de regulă, planificate multidisciplinar, putând fi combinate metode precum intervenția chirurgicală, chimioterapia și radioterapia.

• Intervenția chirurgicală: Este preferată la pacienții diagnosticați în stadiu incipient. Prin operație se îndepărtează țesutul tumoral, pleura și, în unele cazuri, o parte din plămân. Se pot efectua pleurectomie (îndepărtarea exclusiv a pleurei) sau pneumonectomie extrapleurală (îndepărtarea plămânului, pleurei, diafragmei și a unei părți din pericard).
• Chimioterapia: Combinația de cisplatină și pemetrexed este cel mai frecvent utilizat regim. Aceasta prelungește durata de viață și ameliorează simptomele prin blocarea multiplicării celulelor canceroase.
• Radioterapia: Poate fi aplicată pentru a reduce riscul de recidivă după intervenția chirurgicală sau pentru a ameliora simptome precum durerea.
• Imunoterapia: Este una dintre opțiunile terapeutice dezvoltate în ultimii ani. Poate fi eficientă prin activarea sistemului imunitar împotriva celulelor canceroase și oferă rezultate promițătoare, în special în stadiile avansate.
• Tratamentul paliativ: Are ca scop îmbunătățirea calității vieții la pacienții aflați în stadii avansate. Acesta include drenarea efuziunii pleurale, controlul durerii și suportul respirator.

Tratamentul nu se limitează, de regulă, la o singură metodă, fiind necesară de cele mai multe ori o abordare combinată. Diagnosticarea precoce poate crește șansele de intervenție chirurgicală și poate prelungi durata de viață, în timp ce, în stadiile avansate, accentul se pune mai mult pe îmbunătățirea calității vieții.

Întrebări frecvente

Ce este mezoteliomul?

Mezoteliomul (cancerul pleural) este un tip de cancer rar și agresiv, care se dezvoltă în pleură, membrana ce înconjoară plămânii. Este cauzat în principal de expunerea îndelungată la azbest și apare, de regulă, după o perioadă de latență de 20–40 de ani.

Care este principala cauză a mezoteliomului?

Cea mai importantă cauză este expunerea la azbest, o fibră minerală folosită frecvent în secolul XX în construcții, construcția de nave, izolații și industria auto. Fibrele inhalate se depun în pleură și provoacă, în timp, inflamație cronică și leziuni ale ADN-ului. Factori suplimentari includ predispoziția genetică și expunerea la alte minerale, precum erionitul.

Care sunt principalele simptome ale mezoteliomului?

Cele mai frecvente simptome sunt durerea toracică, dificultățile de respirație, oboseala persistentă și acumularea de lichid la nivelul pleurei (efuziune pleurală). În stadiile avansate pot apărea și scăderea în greutate, transpirațiile nocturne și febra.

Cum se diagnostichează mezoteliomul?

Diagnosticul implică anamneză medicală, examen fizic, investigații imagistice (radiografie, CT, IRM, PET-CT) și, pentru confirmare, biopsie. Biopsia este standardul de aur, deoarece stabilește cu certitudine prezența și tipul celulelor tumorale.

Cum se tratează mezoteliomul?

Tratamentul depinde de stadiul bolii și poate include intervenție chirurgicală, chimioterapie (de obicei cisplatină și pemetrexed), radioterapie, imunoterapie și tratament paliativ. Diagnosticarea precoce crește șansele de intervenție chirurgicală și poate prelungi durata de viață.