Ce este carcinomul cu celule Merkel? Simptome și tratament

Carcinomul cu celule Merkel este un cancer de piele care, deși rar întâlnit, are o evoluție rapidă și un potențial ridicat de metastazare. Apare de obicei în zonele expuse frecvent la soare, precum capul, gâtul și fața. Boala își are originea în celulele Merkel, situate în apropierea terminațiilor nervoase din stratul inferior al pielii. Aceste celule au rol în percepția atingerii și a presiunii. Însă diverși factori genetici, de mediu și legați de sistemul imunitar pot determina multiplicarea necontrolată a acestor celule. Depistarea în stadiu incipient crește semnificativ șansele de succes ale tratamentului, în timp ce, în cazurile diagnosticate tardiv, boala se poate răspândi rapid la ganglionii limfatici și la organe îndepărtate.

Carcinomul cu celule Merkel este un cancer de piele rar, dar agresiv și cu creștere rapidă, care apare frecvent pe zone expuse la soare precum fața, capul și gâtul. Se manifestă ca un nodul dur, nedureros, cu creștere rapidă. Este cauzat de virusul polioma Merkel, expunerea la radiații UV sau un sistem imunitar slăbit.

Ce este carcinomul cu celule Merkel?

Carcinomul cu celule Merkel este un tip de cancer al pielii, rar, dar cu evoluție agresivă. Își are originea în celulele Merkel, responsabile de simțul tactil, situate în stratul superior al pielii. Această tumoră, care are potențialul de a crește rapid și de a se extinde în țesuturile din jur, poate metastaza la ganglionii limfatici și la organe îndepărtate. Apare în special la nivelul feței, capului, gâtului și al zonelor expuse frecvent la lumina soarelui. Este mai frecventă la persoanele în vârstă și la cele cu sistemul imunitar slăbit. Cea mai importantă caracteristică a carcinomului cu celule Merkel este evoluția rapidă și riscul crescut de recidivă.

În mod normal, celulele Merkel sunt situate în stratul bazal al epidermei și, aflându-se în contact cu terminațiile nervoase, percep stimulii mecanici. Boala debutează prin multiplicarea necontrolată a acestor celule și, de obicei, nu este observată în etapa inițială. În Statele Unite se diagnostichează anual aproximativ 3.000 de cazuri noi, iar în Europa, aproximativ 2.500. Este ușor mai frecventă la bărbați decât la femei și apare, în majoritatea cazurilor, la persoane cu vârsta peste 65 de ani. Cea mai importantă cauză a caracterului agresiv este capacitatea celulelor tumorale de a se răspândi rapid pe cale limfatică și sangvină.

De ce apare carcinomul cu celule Merkel?

În dezvoltarea acestui cancer joacă un rol mai mulți factori. Una dintre cele mai frecvent asociate cauze este infecția cu poliomavirusul celulelor Merkel (MCV). Acest virus poate fi prezent la majoritatea oamenilor fără a produce simptome, dar în anumite situații poate provoca mutații genetice care duc la multiplicarea necontrolată a celulelor.

O altă cauză importantă este expunerea îndelungată la radiațiile ultraviolete (UV). Razele UV provenite din lumina soarelui sau de la solar pot lăsa leziuni permanente în ADN-ul celulelor pielii. Această leziune se poate transforma în cancer atunci când sistemul imunitar este slăbit.

Mecanismele care pot duce la apariția bolii sunt următoarele:

• Infecția cu poliomavirusul celulelor Merkel: leziuni ADN și alterarea mecanismelor de control celular.
• Expunerea la radiații UV: contact îndelungat cu soarele sau cu surse artificiale de UV.
• Suprimarea sistemului imunitar: cauze precum medicamentele imunosupresoare după transplant de organe, infecția HIV sau tratamentul oncologic.
• Mutații genetice: modificări care alterează ciclul celular și mecanismele de reparare.
• Vârsta înaintată: scăderea capacității de reparare celulară și acumularea leziunilor ADN de-a lungul anilor.

Poliomavirusul celulelor Merkel, în unele cazuri, se integrează în genetica celulei și blochează funcționarea genelor supresoare tumorale (p53, RB1). Această situație face imposibilă oprirea ciclului celular. Radiațiile UV, la rândul lor, cresc numărul dimerilor de timină din ADN, ducând la acumularea de mutații. Această leziune este mai pronunțată în special la persoanele cu ten deschis la culoare și la cele care lucrează mulți ani în aer liber.

La persoanele cu sistemul imunitar suprimat, procesul de transformare canceroasă se accelerează. De exemplu, la cei care folosesc medicamente imunosupresoare după un transplant de organe, riscul de carcinom cu celule Merkel este de 10 ori mai mare decât la persoanele sănătoase.

Care sunt simptomele carcinomului cu celule Merkel?

Carcinomul cu celule Merkel debutează de obicei ca un nodul cutanat nedureros, cu creștere rapidă, dur și în formă de cupolă. Culoarea tumorii poate varia de la nuanța pielii până la roșiatic-violaceu. Deoarece în majoritatea cazurilor nu produce simptome la început, poate fi confundat cu ușurință cu alte leziuni cutanate.

În cazurile avansate, pot apărea ulcerații și sângerări la suprafața tumorii sau tumefacție a țesuturilor din jur. În cazul răspândirii la ganglionii limfatici, pot apărea tumefacții regionale.

Simptomele frecvente ale carcinomului cu celule Merkel sunt următoarele:

• Nodul cutanat cu creștere rapidă, dur și nedureros
• Culoarea leziunii: roșu, roz, violet sau culoarea pielii
• Ulcerație sau formare de crustă la suprafața tumorii
• Tumefacția ganglionilor limfatici regionali
• Rareori mâncărime sau sensibilitate
• În stadii avansate, oboseală, pierdere în greutate și semne de metastază la distanță

Carcinomul cu celule Merkel este adesea confundat, la debut, cu un simplu coș, un chist sebaceu sau un carcinom bazocelular. Diametrul tumorii se poate dubla în câteva săptămâni. De exemplu, o leziune cu diametrul de 1 cm poate ajunge la 2 cm în decurs de o lună. Schimbarea culorii, subțierea suprafeței și tendința de sângerare sunt semne tipice ale stadiilor avansate. Din acest motiv, nodulii cutanați care cresc rapid și nu se vindecă trebuie evaluați neapărat de un medic dermatolog.

Care sunt factorii de risc ai carcinomului cu celule Merkel?

Au fost identificate situațiile care cresc riscul apariției bolii. Riscul este mai mare în special la persoanele cu sistemul imunitar suprimat sau la cele a căror piele este expusă intens la radiații UV.

Principalii factori de risc pot fi enumerați astfel:

• Vârstă înaintată (de obicei peste 65 de ani)
• Expunere îndelungată la soare sau utilizarea solarului
• Ten deschis la culoare (protecție redusă prin melanină)
• Suprimarea sistemului imunitar
• Infecția cu poliomavirusul celulelor Merkel
• Istoric de cancer de piele în zona capului și gâtului

Localizarea geografică influențează, de asemenea, riscul. Persoanele care trăiesc în apropierea ecuatorului sau la altitudini mari se află sub un risc mai mare, deoarece sunt expuse pe tot parcursul anului la radiații UV mai intense. Boala este mai frecventă la persoanele care lucrează în aer liber, precum muncitorii din construcții, fermierii sau pescarii. De asemenea, probabilitatea dezvoltării unui carcinom cu celule Merkel poate crește în zonele tratate anterior prin radioterapie.

Cum se pune diagnosticul de carcinom cu celule Merkel?

Diagnosticul carcinomului cu celule Merkel se stabilește prin examen clinic, examinare dermatoscopică și, cu certitudine, prin biopsie. Atunci când sunt observați noduli cutanați suspecți, cu creștere rapidă, se recoltează imediat o probă pentru examen histopatologic. Raportul histopatologic confirmă diagnosticul prin caracteristicile specifice ale celulelor tumorale și prin colorațiile imunohistochimice (de exemplu, CK20 pozitiv, TTF-1 negativ).

În procesul de diagnostic sunt utilizate, de asemenea, metode imagistice pentru evaluarea răspândirii bolii:

• Ecografie: pentru evaluarea ganglionilor limfatici regionali
• Tomografie computerizată (CT): scanare toracică, abdominală și pelvină
• Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN): în suspiciunea de metastază la nivelul capului-gâtului sau al creierului
• Tomografie cu emisie de pozitroni (PET-CT): pentru determinarea extinderii metastazelor

Rezultatele biopsiei și ale imagisticii sunt evaluate împreună pentru a stabili stadiul tumorii și a elabora planul de tratament. Pe lângă acestea, examenul imunohistochimic are o importanță critică pentru diagnostic. Pozitivitatea CK20 se observă de obicei sub forma unei „colorații punctiforme perinucleare” și ajută la diferențierea diagnosticului de alte tumori cu celule mici. PET-CT nu doar evidențiază metastazele existente, ci este utilizat și pentru evaluarea răspunsului la tratament. Totuși, deoarece la leziunile mici se pot obține rezultate fals negative, semnele clinice trebuie interpretate împreună cu rezultatele imagistice.

Tratamentul carcinomului cu celule Merkel

Tratamentul se stabilește în funcție de stadiul tumorii, starea generală de sănătate a pacientului și gradul de răspândire. În stadiile incipiente, șansa de vindecare completă prin tratament chirurgical este ridicată. În stadiile avansate, pe lângă intervenția chirurgicală, se pot aplica radioterapie, chimioterapie sau imunoterapie.

Primele dintre principalele metode de tratament sunt cele chirurgicale. Aici pot fi alese următoarele tratamente:

• Excizie locală largă: îndepărtarea tumorii împreună cu țesutul sănătos din jur
• Biopsia ganglionului santinelă: îndepărtarea și examinarea ganglionului limfatic care reprezintă primul punct de răspândire
• Disecția ganglionilor limfatici: se aplică atunci când există ganglioni limfatici pozitivi

De asemenea, pentru reducerea riscului de recidivă după intervenția chirurgicală, se utilizează radioterapia și chimioterapia adjuvantă. În același timp, imunoterapiile au căpătat, în ultimii ani, un loc important în tratamentul carcinomului cu celule Merkel în stadiu avansat. Inhibitorii PD-1/PD-L1 (pembrolizumab, avelumab) permit sistemului imunitar să recunoască și să distrugă celulele tumorale. Cu aceste medicamente se poate obține un răspuns complet la unii pacienți. Chimioterapia este preferată mai ales în situațiile care necesită un răspuns rapid sau la pacienții la care imunoterapia nu este potrivită. În urmărirea post-tratament, se recomandă examinare și imagistică la fiecare 3-6 luni, în primii doi ani. În această perioadă, riscul de recidivă este cel mai ridicat.

Carcinomul cu celule Merkel este un tip de cancer de piele rar, dar cu evoluție rapidă și risc crescut de recidivă. Diagnosticul precoce, intervenția chirurgicală și tratamentele adjuvante adecvate pot crește ratele de supraviețuire pe termen lung. Abordarea multidisciplinară (dermatologie, oncologie, chirurgie, radioterapie oncologică) are o importanță majoră în gestionarea bolii. Monitorizarea regulată joacă un rol esențial în reducerea riscului de recidivă și metastază.

Întrebări frecvente

Ce este carcinomul cu celule Merkel?

Este un tip rar, dar agresiv de cancer de piele, care își are originea în celulele Merkel responsabile de simțul tactil. Crește rapid, are potențial ridicat de metastazare la ganglionii limfatici și la organe îndepărtate și apare mai ales pe zone expuse frecvent la soare, precum fața, capul și gâtul.

Care sunt cauzele carcinomului cu celule Merkel?

Principalele cauze sunt infecția cu poliomavirusul celulelor Merkel (MCV), expunerea îndelungată la radiații ultraviolete și suprimarea sistemului imunitar, de exemplu după un transplant de organe. Vârsta înaintată și mutațiile genetice sunt, de asemenea, factori importanți.

Cum arată un nodul suspect de carcinom cu celule Merkel?

Este de obicei un nodul cutanat nedureros, dur, în formă de cupolă, cu creștere rapidă — se poate dubla în doar câteva săptămâni. Culoarea poate varia de la nuanța pielii până la roșu sau violet, iar în stadii avansate poate apărea ulcerație sau sângerare.

Cum se diagnostichează carcinomul cu celule Merkel?

Diagnosticul se stabilește prin examen clinic, examinare dermatoscopică și biopsie, confirmată prin colorații imunohistochimice precum CK20. Pentru evaluarea răspândirii bolii se folosesc ecografia, tomografia computerizată, RMN-ul și PET-CT.

Cum se tratează carcinomul cu celule Merkel?

Tratamentul principal este chirurgical — excizie locală largă, adesea cu biopsia ganglionului santinelă. În funcție de stadiu, se pot adăuga radioterapie, chimioterapie sau imunoterapie cu inhibitori PD-1/PD-L1, precum pembrolizumab sau avelumab.