Ce Este Icterul (Gălbenarea)? Simptome și Tratament

Icterul este o afecțiune care se manifestă printr-o schimbare de culoare, spre galben, la nivelul pielii, albului ochilor și mucoaselor. Numit medical „icter”, acest fenomen apare ca urmare a acumulării peste normal a unei substanțe numite bilirubină în organism. Bilirubina este o substanță de culoare galbenă, rezultată din descompunerea globulelor roșii. Ficatul procesează această substanță înainte ca ea să se răspândească în sânge și o elimină din organism prin bilă. Totuși, atunci când apare o disfuncție în acest proces, nivelul bilirubinei crește și conferă țesuturilor o culoare galbenă. Cauza bolii poate fi o afecțiune hepatică, o obstrucție a căilor biliare, distrugerea excesivă a globulelor roșii sau o infecție. Icterul poate apărea la orice grupă de vârstă, dar este întâlnit frecvent mai ales la nou-născuți. Printr-un diagnostic corect și un tratament la timp, majoritatea formelor de icter pot fi ținute sub control.

Icterul (gălbenarea) este îngălbenirea pielii, a albului ochilor și a mucoaselor, cauzată de acumularea excesivă de bilirubină în sânge, de obicei din cauza unei boli hepatice, a unei obstrucții biliare sau a distrugerii globulelor roșii. Nu este o boală în sine, ci simptomul unei afecțiuni de bază, care necesită identificarea și tratarea cauzei.

Ce este icterul (gălbenarea)?

Icterul reprezintă apariția unei culori gălbui la nivelul pielii, albului ochilor și altor țesuturi ale corpului, ca urmare a creșterii nivelului de bilirubină din sânge. Această situație apare atunci când ficatul nu își îndeplinește suficient funcția sau când există o obstrucție la nivelul căilor biliare, ceea ce duce la acumularea bilirubinei în sânge. În mod normal, ficatul preia bilirubina, o transformă și o elimină prin bilă, în materiile fecale. Totuși, orice perturbare a acestui proces poate provoca icter.

Icterul nu trebuie considerat o boală în sine, ci un simptom al unei alte afecțiuni. De exemplu, inflamațiile hepatice precum hepatita, calculii biliari sau bolile de sânge pot provoca icter. De aceea, atunci când apare icterul, este obligatorie identificarea cauzei de bază.

Care sunt tipurile de icter?

Icterul este împărțit, de obicei, în trei grupe principale, în funcție de etapa în care apare. Această clasificare reprezintă un ghid important pentru medici în stabilirea cauzei icterului. Tipurile de icter pot fi enumerate astfel:

• Icterul prehepatic (dinaintea ficatului): Acest tip apare ca urmare a distrugerii excesive a globulelor roșii din sânge, înainte ca acestea să ajungă la ficat. Este întâlnit în anemiile hemolitice și în unele boli genetice. Producția de bilirubină crește, dar ficatul nu poate elimina acest exces.
• Icterul hepatic (de origine hepatică): Este cauzat de tulburări structurale sau funcționale proprii ficatului. Este întâlnit în boli precum hepatita, ciroza sau tumorile hepatice. Ficatul nu poate procesa suficient bilirubina.
• Icterul posthepatic (după ficat): Bilirubina este procesată de ficat, dar nu poate fi eliminată din cauza unei obstrucții la nivelul căilor biliare. În această categorie se încadrează situații precum calculii biliari, tumorile sau inflamația căilor biliare.

Simptomele icterului

Simptomele icterului sunt de cele mai multe ori ușor de observat prin modificarea culorii pielii. Totuși, simptomele pot varia în funcție de cauza de bază. Simptomele frecvente ale icterului sunt următoarele:

• Îngălbenirea pielii, a albului ochilor și a țesuturilor din interiorul gurii
• Închiderea culorii urinei (culoare de ceai)
• Deschiderea culorii scaunului sau o culoare asemănătoare lutului
• Slăbiciune, oboseală și lipsa poftei de mâncare
• Durere sau senzație de plenitudine în partea superioară dreaptă a abdomenului
• Greață, vărsături și febră (în special dacă este de origine infecțioasă)
• Mâncărimi ale pielii (în special atunci când fluxul biliar este afectat)
• Pierdere în greutate și stare generală de slăbiciune

Aceste simptome pot fi ușoare sau severe. Atunci când este observat un simptom de icter, este obligatoriu un consult medical, iar diagnosticul trebuie stabilit prin analize de sânge și investigații imagistice.

De ce apare icterul?

Există numeroase cauze diferite care pot duce la apariția icterului. În esență, orice situație care determină acumularea bilirubinei în organism poate provoca icter. Principalele cauze pot fi enumerate astfel:

• Boli hepatice: Hepatita (A, B, C), ciroza, steatoza hepatică, cancerul hepatic
• Boli ale căilor biliare: Calculi biliari, obstrucții ale căilor biliare, colangita
• Distrugerea globulelor roșii: Boli de sânge precum anemia hemolitică, talasemia
• Boli congenitale de metabolism: Sindromul Gilbert, sindromul Crigler-Najjar
• Medicamente și toxine: Unele antibiotice, medicamente chimioterapice
• Infecții: Boli sistemice precum mononucleoza, tuberculoza
• Cauze de dezvoltare la nou-născuți: Ficatul care nu este încă pe deplin maturizat

În fiecare caz, pentru a stabili sursa icterului, se folosesc analize de sânge (nivelul bilirubinei, enzimele hepatice), ecografie și, dacă este necesar, metode imagistice avansate, precum RMN sau CT.

Cum se tratează icterul?

Tratamentul icterului vizează direct cauza afecțiunii. În loc să se suprime simptomul, trebuie tratată boala care provoacă icterul. Procesul de tratament variază în funcție de tipul și severitatea icterului, precum și de starea generală de sănătate a pacientului. În tratamentul icterului sunt folosite de obicei următoarele metode:

• În icterul de origine infecțioasă: Se aplică tratamentul medicamentos recomandat de medic.
• În obstrucția căilor biliare: Dacă există cauze mecanice precum calculii biliari sau o tumoră, obstrucția este înlăturată prin intervenție chirurgicală sau procedură endoscopică (ERCP).
• În cazurile de insuficiență hepatică: Se aplică tratamente de susținere. În cazurile avansate poate fi necesar transplantul hepatic.
• În icterul hemolitic: Boala de sânge trebuie ținută sub control. Dacă este necesar, se administrează transfuzii de sânge sau medicamente imunosupresoare.

De asemenea, susținerea nutrițională, hidratarea și odihna sunt elemente de sprijin ale tratamentului. Pe parcursul tratamentului, nivelul bilirubinei este monitorizat prin analize de sânge regulate.

Cum se poate preveni icterul?

Deși icterul nu poate fi întotdeauna prevenit complet, protecția este posibilă pentru multe dintre cauzele sale. Prin respectarea unor obiceiuri sănătoase de viață și a regulilor de igienă, riscurile de icter pot fi reduse considerabil. Modalitățile de prevenire a icterului sunt următoarele:

• Vaccinarea împotriva hepatitei A și B
• Evitarea consumului de alimente fără spălarea mâinilor
• Evitarea alimentelor crude sau insuficient preparate termic
• Utilizarea apei potabile curate
• Efectuarea periodică a testelor funcției hepatice
• Utilizarea medicamentelor sub supravegherea medicului și în mod responsabil
• Evitarea contactului sexual neprotejat și a utilizării în comun a acelor

Atunci când conștientizarea publică privind căile de transmitere a diferitelor tipuri de hepatită crește, răspândirea icterului poate fi, de asemenea, prevenită într-o măsură importantă.

Cum trece icterul la bebeluși?

Icterul întâlnit la nou-născuți este de obicei cauzat de factori fiziologici și, în majoritatea cazurilor, trece de la sine. Deoarece ficatul copiilor nu este încă pe deplin dezvoltat, bilirubina nu poate fi eliminată din organism suficient de rapid, ceea ce provoacă icter. Icterul fiziologic începe de obicei în a 2-a sau a 3-a zi după naștere și se remite în decurs de o săptămână.

Icterul la bebeluși nu necesită tratament în majoritatea cazurilor. Totuși, dacă nivelul bilirubinei este ridicat sau nu scade, poate fi necesar tratamentul. Cea mai frecventă metodă de tratament este fototerapia. Pielea bebelușului este expusă unei lumini speciale, ceea ce ajută la descompunerea bilirubinei și eliminarea acesteia prin urină. În cazuri rare poate fi necesară exsangvinotransfuzia (schimbul de sânge).

La bebelușii cu icter, prin creșterea frecvenței alăptării sunt susținute mișcările intestinale, iar eliminarea bilirubinei este accelerată. Nivelul bilirubinei este urmărit prin controale medicale regulate.

De ce apare icterul la bebeluși?

Cea mai frecventă cauză a icterului la nou-născuți este icterul fiziologic. Pe lângă acesta, unele afecțiuni medicale pot provoca, de asemenea, icter la bebeluși:

• Incompatibilitatea de grup sanguin dintre mamă și copil (incompatibilitate ABO, Rh)
• Sângerări apărute în urma traumatismelor la naștere (hemoragii intracraniene, echimoze)
• Deficiențe enzimatice (precum deficitul de G6PD)
• Icterul asociat alăptării (icterul de alăptare, icterul laptelui matern)
• Prematuritatea (nașterea înainte de termen)
• Boli congenitale ale ficatului sau ale căilor biliare

Întrebări frecvente

Ce este icterul (gălbenarea)?

Icterul este îngălbenirea pielii, a albului ochilor și a altor țesuturi, cauzată de creșterea nivelului de bilirubină din sânge, de obicei din cauza unei probleme hepatice sau a unei obstrucții a căilor biliare. Nu este o boală în sine, ci simptomul unei afecțiuni de bază.

Care sunt tipurile de icter?

Există trei tipuri principale: prehepatic (cauzat de distrugerea excesivă a globulelor roșii), hepatic (cauzat de boli ale ficatului, precum hepatita sau ciroza) și posthepatic (cauzat de o obstrucție a căilor biliare).

Care sunt simptomele icterului?

Printre simptome se numără îngălbenirea pielii și a ochilor, urina închisă la culoare, scaunul deschis la culoare, oboseala, durerea abdominală în partea dreaptă, greața, mâncărimile pielii și pierderea în greutate.

Cum se tratează icterul?

Tratamentul vizează cauza de bază: medicamente pentru infecții, intervenție chirurgicală sau endoscopică pentru obstrucțiile biliare, tratamente de susținere sau transplant hepatic în insuficiența hepatică, ori tratarea bolii de sânge în icterul hemolitic.

Cum trece icterul la bebeluși?

Icterul fiziologic la nou-născuți începe de obicei în ziua 2-3 după naștere și se remite în decurs de o săptămână, de cele mai multe ori fără tratament. Dacă bilirubina rămâne ridicată, se folosește fototerapia, iar rareori exsangvinotransfuzia.