20 septembrie 2023
„Cancerul genetic” sau „cancerul ereditar”?
Ce este osteosarcomul? Simptome și tratament
Osteosarcomul este una dintre cele mai frecvente tumori osoase maligne, întâlnită în special în copilărie și adolescență. Este considerată o boală gravă din cauza evoluției rapide și a potențialului de răspândire la țesuturile din jur și la organe îndepărtate. Apare, în cele mai multe cazuri, la nivelul oaselor lungi, în special în jurul genunchiului și la nivelul femurului. Ritmul de creștere accelerat de la vârste fragede este considerat un factor de risc important în dezvoltarea acestei tumori. Deși osteosarcomul este un tip rar de cancer, atunci când apare afectează profund atât pacientul, cât și familia acestuia, din punct de vedere fizic, psihologic și social.
Osteosarcomul este cea mai frecventă tumoră osoasă malignă primară, întâlnită mai ales la copii și adolescenți, de obicei la nivelul femurului sau tibiei, lângă genunchi. Principalele simptome sunt durerea osoasă persistentă, mai intensă noaptea, umflătura și fracturile neașteptate. Tratamentul combină chimioterapia, intervenția chirurgicală de conservare a membrului și, uneori, radioterapia.
Ce este osteosarcomul?
Osteosarcomul, care își are originea în celulele ce alcătuiesc țesutul osos, este una dintre cele mai frecvente tumori osoase maligne primare (care debutează la nivelul osului). Deși este mai frecvent în copilărie și adolescență, poate apărea și la adulți. Faptul că apare în special în perioadele de creștere osoasă rapidă arată că tumora este strâns legată de dezvoltarea osului. Se dezvoltă cel mai frecvent la nivelul oaselor lungi, în special în zone precum femurul, tibia și humerusul, situate în jurul genunchiului.
Datorită evoluției sale agresive, tumora are potențialul de a se răspândi rapid la țesuturile din jur și, prin metastazare, în special la plămâni. De aceea, diagnosticul precoce și tratamentul adecvat au o importanță majoră pentru evoluția bolii. Osteosarcomul nu trebuie privit doar ca o tumoră osoasă, ci ca o afecțiune oncologică serioasă, cu efecte sistemice.
Care sunt cauzele osteosarcomului?
Deși cauza exactă nu este cunoscută cu certitudine, se consideră că predispoziția genetică, factorii de mediu și anumite afecțiuni preexistente ar putea avea un rol. La nivel celular, deteriorarea ADN-ului sau perturbarea mecanismelor care controlează diviziunea celulară pregătesc terenul pentru dezvoltarea osteosarcomului. De asemenea, activitatea celulară intensă a țesutului osos din perioadele de creștere rapidă este considerată un factor care crește riscul.
Cauzele osteosarcomului pot fi enumerate astfel:
- Predispoziție genetică: tulburările genetice ereditare, precum sindromul Li-Fraumeni sau mutația genei retinoblastomului, sunt factori de risc importanți în dezvoltarea osteosarcomului.
- Creșterea osoasă rapidă: probabilitatea apariției osteosarcomului este mai mare la copiii care au o creștere rapidă în înălțime în perioada pubertății.
- Boli osoase preexistente: afecțiuni care influențează remodelarea osoasă, precum boala Paget, pot crește riscul de osteosarcom.
- Expunerea la radiații: radioterapia administrată anterior, în doze mari, pentru tratamentul unui cancer, poate duce, ani mai târziu, la apariția osteosarcomului.
- Factorul de gen: este întâlnit puțin mai frecvent la bărbați decât la femei.
- Traumatismele și stresul cronic: deși nu reprezintă o cauză de sine stătătoare, modificările celulare apărute la nivelul țesutului osos în urma unui traumatism pot contribui la dezvoltarea tumorii.
- Factori legați de sistemul imunitar: perturbările sistemului imunitar pot duce la slăbirea mecanismelor de protecție împotriva dezvoltării cancerului.
Care sunt simptomele osteosarcomului?
Osteosarcomul se manifestă printr-o durere localizată la nivelul osului, care evoluează în timp către manifestări mai grave, ce afectează viața cotidiană. Simptomele pot varia în funcție de localizarea, dimensiunea și gradul de răspândire a tumorii. În special în cazul osteosarcomului apărut la nivelul oaselor lungi din jurul genunchiului, durerea și umflătura sunt cele mai frecvente acuze. Boala este adesea confundată, la început, cu accidentările sportive sau cu durerile de creștere, ceea ce poate duce la întârzieri în diagnostic. Inițial, durerea este resimțită doar în timpul efortului fizic, însă, pe măsură ce boala avansează, poate persista chiar și în repaus. În cazurile avansate, tumora slăbește osul, crescând riscul de fractură.
Simptomele osteosarcomului sunt următoarele:
- Durere osoasă: cel mai important simptom este durerea osoasă cronică, care se intensifică mai ales noaptea și persistă și în repaus.
- Umflătură: poate apărea o umflătură vizibilă cu ochiul liber sau palpabilă la nivelul zonei afectate de tumoră.
- Sensibilitate: apare sensibilitate și disconfort la atingerea zonei afectate de tumoră.
- Limitarea mișcării: dacă tumora este localizată în apropierea unei articulații, pot apărea o reducere a capacității de mișcare și dificultăți la mișcare.
- Fracturi osoase: din cauza slăbirii osului, pot apărea fracturi neașteptate, chiar și în urma unor traumatisme minore.
- Roșeață și creșterea temperaturii locale: pot apărea manifestări asemănătoare inflamației, cu încălzirea pielii în zona tumorii.
- Oboseală și stare de slăbiciune: pot apărea din cauza efortului organismului de a lupta cu cancerul.
- Febră și transpirații nocturne: pot apărea în stadiile mai avansate, ca urmare a efectelor sistemice ale tumorii.
- Scădere în greutate: poate fi explicată prin modificările metabolice care afectează întregul organism în stadiile avansate.
Cum se recunoaște osteosarcomul?
În prima fază, boala poate fi confundată cu accidentările sportive, durerile musculo-scheletice sau durerile de creștere. Însă caracteristica tipică a osteosarcomului este agravarea treptată a durerii și persistența acesteia și în repaus. De asemenea, dacă durerea este însoțită de umflătură, roșeață și limitarea mișcării, este necesară, în mod obligatoriu, o evaluare medicală. În special la copii și adolescenți, durerea intensă și persistentă apărută la nivelul oaselor lungi aflate în creștere rapidă poate fi unul dintre semnele timpurii ale osteosarcomului.
Cel mai important aspect în recunoașterea bolii este apariția fracturilor osoase chiar și în urma unor traumatisme minore. Fracturile ușoare, la oase care în mod normal sunt rezistente, indică o slăbire a țesutului osos și ridică suspiciunea unei tumori maligne subiacente. De asemenea, este important ca părinții să acorde atenție modificărilor bruște în activitățile zilnice ale copiilor lor, precum șchiopătarea, dificultatea de a urca scările sau evitarea jocurilor. Deoarece astfel de schimbări comportamentale pot reprezenta adaptări inconștiente menite să reducă durerea.
Cum se stabilește diagnosticul de osteosarcom?
În primul rând, sunt evaluate, prin istoricul pacientului și examenul fizic, simptome precum durerea, umflătura și pierderea funcției. Medicul întreabă despre durata și intensitatea simptomelor, precum și despre antecedentele de traumatism. Ulterior, se recurge la metode imagistice. Radiografiile relevă, de obicei, constatări caracteristice, precum neregularități osoase, distrucție și formare de os nou. Atunci când aceste constatări întăresc suspiciunea de osteosarcom, se efectuează investigații suplimentare. Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) arată detaliat dimensiunea tumorii și răspândirea acesteia la țesuturile moi și la articulații.
Pentru diagnosticul cert, biopsia este standardul de aur. Proba de țesut prelevată din tumoră prin biopsie este trimisă la examenul anatomopatologic. Astfel se stabilesc tipul, agresivitatea și stadiul tumorii. De asemenea, investigarea metastazelor este importantă. Deoarece plămânul este locul cel mai frecvent de răspândire a osteosarcomului, se efectuează în mod obligatoriu un CT pulmonar. Scintigrafia osoasă și scanările PET sunt, de asemenea, utilizate pentru depistarea eventualelor metastaze din alte regiuni ale corpului. Toate aceste date sunt evaluate împreună pentru a stabili stadiul bolii și a elabora planul de tratament adecvat.
Cum se tratează osteosarcomul?
Tratamentul osteosarcomului este planificat printr-o abordare multidisciplinară, prin colaborarea unor specialiști precum oncologul, chirurgul ortoped, radiologul și fizioterapeutul. Scopul principal al tratamentului este atât eliminarea completă a tumorii, cât și păstrarea calității vieții pacientului.
Metodele de tratament ale osteosarcomului pot fi enumerate astfel:
- Chimioterapia: este primul pas al tratamentului. Chimioterapia administrată înainte de operație reduce dimensiunea tumorii, crescând șansele de succes ale intervenției chirurgicale. Este utilizată și după operație, pentru a distruge celulele tumorale rămase.
- Tratamentul chirurgical: se îndepărtează osul afectat de tumoră și țesuturile afectate din jur. În prezent, la majoritatea pacienților se poate realiza o intervenție chirurgicală de conservare a membrului, iar, atunci când este necesar, partea lipsă este reconstruită cu ajutorul unei proteze sau al unei grefe osoase.
- Amputația: în cazurile avansate, în care intervenția de conservare a membrului nu este posibilă, poate fi necesară îndepărtarea completă a membrului. Totuși, în prezent, aceasta este mai puțin preferată.
- Radioterapia: deși osteosarcomul este, de regulă, rezistent la radioterapie, aceasta poate fi utilizată, în unele cazuri, ca tratament suplimentar.
- Tratamentele de susținere: controlul durerii, sprijinul psihologic, fizioterapia și ajustările alimentare sunt părți integrante ale tratamentului.
La ce trebuie să se acorde atenție după operația de osteosarcom?
După intervenția chirurgicală pentru osteosarcom, există numeroși factori de care trebuie ținut cont, atât pentru prevenirea complicațiilor, cât și pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului. În perioada postoperatorie este necesară o monitorizare multidisciplinară, iar pacientul trebuie să treacă prin controale periodice.
Aspectele de care trebuie ținut cont după operație sunt următoarele:
- Îngrijirea plăgii: firele de sutură de la nivelul zonei operate trebuie verificate periodic, iar igiena trebuie asigurată pentru a preveni riscul de infecție.
- Gestionarea durerii: pentru durerile care pot fi intense în prima perioadă, medicamentele recomandate de medic trebuie administrate regulat.
- Fizioterapia și recuperarea: procesul de fizioterapie are o importanță mare pentru păstrarea capacității de mișcare și recâștigarea forței musculare după operație.
- Continuarea chimioterapiei: după intervenția chirurgicală, chimioterapia continuă pentru distrugerea completă a celulelor tumorale, motiv pentru care sistemul imunitar și starea generală de sănătate trebuie monitorizate îndeaproape.
- Suport nutrițional: pentru a susține vindecarea osoasă și a întări imunitatea, trebuie urmată o dietă bogată în proteine, calciu și vitamine.
- Sprijin psihologic: consilierea psihologică pentru pacienții care se confruntă cu pierderea unui membru sau cu schimbări ale stilului de viață contribuie la procesul de recuperare.
- Controale periodice: din cauza riscului de metastază pulmonară, pacienții trebuie monitorizați periodic prin metode imagistice precum CT sau IRM.
Perioada de după operația de osteosarcom nu se limitează doar la recuperarea chirurgicală. Abordarea procesului de recuperare fizică, psihologică și socială ca un întreg îmbunătățește adaptarea pacientului la viață și calitatea acesteia.
Întrebări frecvente
Ce este osteosarcomul?
Osteosarcomul este cea mai frecventă tumoră osoasă malignă primară, care își are originea în celulele țesutului osos. Este mai frecvent la copii și adolescenți și apare, de regulă, la nivelul oaselor lungi, în special în jurul genunchiului.
Care sunt simptomele osteosarcomului?
Cel mai important simptom este durerea osoasă cronică, care se intensifică noaptea și persistă în repaus. Pot apărea, de asemenea, umflătură, sensibilitate, limitarea mișcării și fracturi apărute în urma unor traumatisme minore.
Cum se diferențiază osteosarcomul de durerile de creștere?
Spre deosebire de durerile de creștere sau accidentările sportive, durerea din osteosarcom se agravează treptat și persistă și în repaus, fiind adesea însoțită de umflătură, roșeață și limitarea mișcării.
Cum se diagnostichează osteosarcomul?
Diagnosticul include radiografie, tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică, urmate de biopsie, care este standardul de aur. Se efectuează și un CT pulmonar, deoarece plămânul este locul cel mai frecvent de metastazare.
Cum se tratează osteosarcomul?
Tratamentul combină chimioterapia administrată înainte și după operație, cu intervenția chirurgicală de îndepărtare a tumorii, de obicei cu conservarea membrului. În cazuri avansate poate fi necesară amputația, iar radioterapia este folosită ocazional, ca tratament suplimentar.
Data ultimei actualizări: 30 mai 2026
Data publicării: 30 mai 2026
Citește și acestea
Doctors
