23 august 2023
Centrul pentru Varice
Lipedemul este o boală cronică și progresivă, caracterizată prin acumularea simetrică și anormală a țesutului adipos în anumite zone ale corpului. Această afecțiune, întâlnită mai ales la femei, este adesea confundată în mod greșit cu obezitatea, celulita sau limfedemul. Însă acumularea de grăsime din lipedem diferă de creșterea obișnuită în greutate. Această acumulare este dureroasă și sensibilă la presiune. De cele mai multe ori, dincolo de îngrijorarea estetică, afectează și capacitatea de mișcare fizică. Boala apare de obicei la șolduri, coapse și picioare. Totuși, în unele cazuri, o îngrășare asemănătoare poate fi observată și la nivelul brațelor. Faptul că picioarele (labele) și mâinile nu sunt afectate reprezintă un punct important care diferențiază lipedemul de alte tipuri de edem. În timp, această situație poate progresa și poate reduce semnificativ calitatea vieții persoanei. Cunoscut și sub numele de celulită dureroasă, lipedemul evoluează cu simptome precum sensibilitate accentuată la atingere, vânătăi ușoare și edem persistent. Efectele psihologice sunt, de asemenea, destul de frecvente. Alterarea percepției asupra propriului corp, sentimentul de neputință și depresia sunt situații întâlnite frecvent la pacienții cu lipedem.
Lipedemul este o boală cronică și progresivă în care țesutul adipos se acumulează simetric și anormal, de obicei la șolduri, coapse și picioare, fără a afecta mâinile și labele picioarelor. Provoacă durere, sensibilitate la atingere și vânătăi ușoare, fiind adesea confundat cu obezitatea sau celulita.
Deși lipedemul a fost descris pentru prima dată în literatura medicală în anii 1940, este încă o afecțiune insuficient recunoscută în prezent. Această tulburare, considerată a fi legată de o predispoziție genetică, este strâns asociată cu hormonii feminini. Fluctuațiile hormonului estrogen pot juca un rol declanșator în apariția și progresia lipedemului. Din acest motiv, boala debutează de obicei în perioadele cu schimbări hormonale intense, precum pubertatea, sarcina sau menopauza.
La persoanele cu lipedem, dimensiunea și numărul celulelor adipoase sunt mai mari decât în mod normal, iar aceste celule, comprimându-se în timp, exercită presiune asupra terminațiilor nervoase. Acest lucru duce la o sensibilitate excesivă la presiune și atingere, precum și la o senzație constantă de durere. De asemenea, deoarece circulația limfatică din aceste zone este perturbată, în timp se poate dezvolta edem. Caracterul progresiv al lipedemului înseamnă că, dacă nu este tratată, acumularea de grăsime va crește treptat, iar capacitatea de mișcare va fi din ce în ce mai limitată. Această situație poate afecta activitățile vieții cotidiene, urcatul scărilor, mersul pe jos sau statul în picioare pe perioade lungi putând deveni destul de dificile.
Adesea confundat în societate cu „obezitatea” sau „celulita”, lipedemul atrage atenția și prin faptul că îngrășarea localizată nu scade în ciuda dietei și a exercițiilor fizice. Persoanele cu lipedem nu iau în greutate pe tot corpul, ci doar în anumite zone, ceea ce face ca scăderea în greutate să fie aproape imposibilă. De aceea, metodele clasice de slăbit nu sunt eficiente în tratarea bolii. În procesul de diagnosticare, pe lângă examinarea fizică, este important și un istoric medical detaliat al pacientului. O altă caracteristică distinctivă a lipedemului este faptul că mâinile și picioarele (labele) rămân neafectate. Acest lucru ajută la stabilirea diagnosticului diferențial față de alte tipuri de edem.
În cazurile de lipedem avansat, pe lângă problemele estetice și de durere, pot apărea și limitarea mobilității, întărirea pielii și depresia. De aceea, recunoașterea bolii într-un stadiu incipient și controlul acesteia prin abordări terapeutice corecte contribuie la îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Simptomele lipedemului nu se limitează doar la aspectul fizic; ele pot duce și la un sindrom dureros semnificativ și la tulburări de circulație. Această boală se manifestă de obicei prin acumulare de grăsime simetrică la nivelul picioarelor și șoldurilor. În zonele cu îngrășare intensă, țesutul de sub piele se întărește, devine sensibil la presiune și pot apărea cu ușurință vânătăi chiar și la un impact ușor. Acest țesut adipos, rezistent la metodele clasice de dietă și exerciții fizice, rămâne neschimbat chiar și atunci când pacientul slăbește. Aceasta este una dintre cele mai evidente caracteristici ale lipedemului și una dintre cele care obosesc psihologic pacientul cel mai mult. Se formează un aspect disproporționat al corpului; de exemplu, partea superioară a trunchiului rămâne subțire, în timp ce picioarele se îngroașă disproporționat. În timp, poate începe acumularea de lichid în țesuturi, ceea ce poate transforma lipedemul într-o afecțiune mai complexă, care evoluează împreună cu limfedemul.
Principalele simptome resimțite de persoanele cu lipedem sunt următoarele:
Deși cauza exactă a lipedemului nu este încă pe deplin cunoscută, se consideră că factorii hormonali și genetici joacă un rol comun în apariția bolii. Marea majoritate a cazurilor apar la femei și debutează, în general, în perioadele cu schimbări hormonale intense.
Perioadele în care hormonii feminini fluctuează, precum pubertatea, sarcina, perioada postpartum și menopauza, pot declanșa lipedemul. Se estimează că, în aceste perioade, modificările nivelului de estrogen afectează structura și comportamentul celulelor adipoase, ducând la dezvoltarea lipedemului.
De asemenea, la majoritatea pacienților cu lipedem se remarcă prezența unor manifestări similare în antecedentele familiale. Acest fapt sugerează că transmiterea genetică ar putea fi un factor important. Totuși, lipedemul nu este doar o problemă estetică legată de excesul de grăsime. În această boală, celulele adipoase se măresc anormal și, în timp, exercită presiune asupra țesuturilor din jur, creând sensibilitate la nivelul terminațiilor nervoase. În același timp, funcționarea sistemului limfatic poate fi și ea afectată. Acest lucru poate duce la acumularea de lichid între țesuturi, complicând evoluția lipedemului.
Lipedemul nu este o boală care poate fi eliminată complet; totuși, prin abordări corecte, progresia sa poate fi încetinită, simptomele pot fi ținute sub control, iar calitatea vieții poate fi îmbunătățită semnificativ. În acest sens, tratamentul trebuie să fie multidisciplinar; adică lipedemul nu trebuie evaluat doar ca o problemă estetică, ci abordat din mai multe perspective, precum circulația, managementul durerii, capacitatea de mișcare și sprijinul psihologic. Pentru a încetini evoluția lipedemului și a atenua efectele bolii, trebuie luate în considerare împreună metodele de tratament non-chirurgical și chirurgical.
Una dintre cele mai eficiente metode aplicate în prima etapă este terapia de compresie medicală. Prin intermediul ciorapilor speciali care exercită presiune, se urmărește reducerea edemului și a acumulării de lichid între țesuturi. Pe lângă aceasta, tehnici utilizate și în tratamentul limfedemului, precum drenajul limfatic manual (DLM) și bandajarea compresivă, pot îmbunătăți circulația la pacienții cu lipedem, reducând astfel durerea și umflarea. De asemenea, programele de exerciții fizice regulate, în special activitățile cu impact redus precum înotul, mersul pe jos, antrenamentele ușoare de rezistență și yoga, susțin fluxul limfatic și mențin tonusul muscular. Deoarece lipsa mișcării poate agrava simptomele la persoanele cu lipedem, activitatea fizică regulată este importantă.
În stadiile avansate, chirurgia prin liposucție poate fi eficientă pentru îndepărtarea fizică a grăsimii cauzate de lipedem. Totuși, spre deosebire de procedurile clasice de liposucție estetică, această procedură implică tehnici speciale, realizate cu microcanule, pentru a nu deteriora vasele limfatice. În perioada postoperatorie, utilizarea ciorapilor de compresie și fizioterapia trebuie continuate.
Programele alimentare recomandate persoanelor cu lipedem nu se concentrează doar pe scăderea în greutate; în schimb, se adoptă un stil alimentar antiinflamator, care reduce edemul și susține circulația limfatică. Acest lucru se datorează faptului că, spre deosebire de cazurile clasice de obezitate, acumularea de grăsime din lipedem este legată de procese hormonale și inflamatorii. De aceea, mai important decât numărarea caloriilor este reducerea inflamației din organism, diminuarea încărcăturii toxice și susținerea țesuturilor conjunctive. Dieta pentru lipedem trebuie să se bazeze pe principiile alimentației antiinflamatorii.
În acest sens, alimentele procesate, zahărul rafinat, grăsimile trans și aditivii trebuie eliminați din planul alimentar. În locul acestora, trebuie preferate alimente naturale, precum legume și fructe proaspete, cereale integrale, pești bogați în omega-3, ulei de măsline și fructe oleaginoase. Reducerea consumului de sare este, de asemenea, importantă pentru controlul edemului. În special în lipedem, care prezintă o structură sensibilă la fluctuațiile hormonale, trebuie acordată atenție consumului de alimente care conțin fitoestrogeni, precum soia, care pot influența metabolismul estrogenului. Pe lângă aceasta, deoarece glutenul și produsele lactate pot declanșa inflamația la unii pacienți, eliminarea lor poate fi luată în considerare.
La pacienții cu lipedem se observă adesea și afecțiuni asociate, precum rezistența la insulină sau sindromul metabolic. Din acest motiv, trebuie preferate alimentele cu indice glicemic scăzut și trebuie evitate fluctuațiile bruște ale glicemiei. Postul intermitent (intermittent fasting) sau dietele sărace în carbohidrați pot avea rezultate pozitive la unii pacienți. Totuși, deoarece fiecare pacient este diferit, dieta pentru lipedem trebuie planificată individual, de către un dietetician sau un specialist în medicină funcțională.
Pe lângă programul alimentar, este încurajată susținerea fluxului limfatic prin consumul abundent de apă și ceaiuri din plante. De asemenea, suplimente precum vitamina D, omega-3, zincul și magneziul pot contribui la sănătatea țesutului conjunctiv.
Specialitatea medicală la care trebuie să se apeleze pentru diagnosticarea și tratarea lipedemului este, în general, medicina fizică și de reabilitare sau chirurgia vasculară. Acești specialiști au experiență în ceea ce privește sistemele limfatic și circulator. De asemenea, secțiile de dermatologie, chirurgie plastică și endocrinologie pot fi implicate în procesul de tratament multidisciplinar. Pentru diagnostic, sunt evaluate împreună examinarea fizică, istoricul bolii și tehnicile imagistice.
Tratamentul lipedemului este stabilit în funcție de stadiul bolii și de nevoile individuale ale pacientului. În prima etapă, se aplică metode conservatoare, precum îmbrăcămintea de compresie, drenajul limfatic manual și exercițiile fizice regulate. Alimentația antiinflamatorie și consumul de apă se numără printre elementele de sprijin. În stadiile avansate, pot fi necesare intervenții chirurgicale, precum liposucția. În perioada postoperatorie, fizioterapia și compresia trebuie continuate. Tratamentul trebuie să fie însoțit și de sprijin psihologic.
Lipedemul este o boală cronică și progresivă în care țesutul adipos se acumulează simetric și anormal, de obicei la șolduri, coapse și picioare. Este strâns legat de hormonii feminini și este adesea confundat cu obezitatea sau celulita.
Principalele simptome includ acumularea simetrică de grăsime la șolduri, coapse și picioare, sensibilitate la atingere și presiune, vânătăi ușoare, senzație de greutate și oboseală la nivelul picioarelor, precum și lipsa reducerii grăsimii în ciuda dietei și exercițiilor fizice.
Cauza exactă nu este pe deplin cunoscută, dar se crede că factorii hormonali și genetici joacă un rol important. Boala este declanșată adesea de perioadele cu fluctuații hormonale, precum pubertatea, sarcina și menopauza.
Nu, lipedemul nu poate fi eliminat complet, însă progresia sa poate fi încetinită și simptomele pot fi ținute sub control prin compresie medicală, drenaj limfatic manual, exerciții fizice regulate și, în stadii avansate, liposucție.
Pentru diagnosticarea și tratarea lipedemului se recomandă, în general, un medic specialist în medicină fizică și de reabilitare sau chirurgie vasculară. Dermatologia, chirurgia plastică și endocrinologia pot fi de asemenea implicate în tratamentul multidisciplinar.
Data ultimei actualizări: 21 aprilie 2026
Data publicării: 21 aprilie 2026
Chirurgie Cardiovasculară
Chirurgie Cardiovasculară
Chirurgie Cardiovasculară