Sindromul Asperger: Ce Este, Simptomele, Diagnosticul și Metodele de Tratament

Sindromul Asperger, situat sub titlul de tulburări de dezvoltare generală, este o tulburare neurodezvoltată complexă care cauzează probleme semnificative în relațiile sociale.

Sindromul Asperger, situat sub titlul de tulburări de dezvoltare generală, este o tulburare neurodezvoltată complexă care cauzează probleme semnificative în relațiile sociale. Deși are multe caracteristici asemănătoare cu tulburarea din spectrul autismului, între aceste două afecțiuni există diferențe evidente atât din punct de vedere clinic, cât și comportamental. Tulburările neurodezvoltată care afectează structura sau funcționarea creierului pot provoca probleme de comunicare și interacțiune în special în domeniul social. Prin utilizarea metodelor de tratament bazate pe abordări dezvoltate pentru a minimiza aceste probleme și prin aplicarea unor programe de educație personalizată, este posibil să se întărească abilitățile de comunicare socială. Este extrem de important ca boala să fie diagnosticată din timp și ca copilul să beneficieze de oportunități educaționale personalizate în timpul procesului său de dezvoltare pentru a putea gestiona corect procesul de la început până la sfârșit.

Ce Este Sindromul Asperger?

Sindromul Asperger poate fi definit ca o tulburare neurodezvoltată care nu cauzează întârzieri în dezvoltarea limbajului sau a altor etape cognitive, dar care duce la probleme semnificative în interacțiunile sociale reciproce. Deși nu există probleme evidente în modul în care persoana percepe lumea și evenimentele, se observă restricții notabile în comportament, interese și modurile de interacțiune.

Descris inițial în 1944 de Hans Asperger ca „persoane cu lipsă de empatie, care au dificultăți în exprimarea emoțiilor, care au dificultăți în înțelegerea subiectelor acceptate de societate și care au o atitudine de tip profesor față de subiectele de interes, dar care nu pot controla tehnicile de exprimare precum tonul și mimica”, acest sindrom a fost recunoscut ca un subgrup al tulburărilor din spectrul autismului prin DSM-V și a fost inclus în categoria tulburărilor autistice cu funcționare înaltă. Autismul este una dintre cele mai frecvente tulburări de dezvoltare generală, care afectează semnificativ dezvoltarea limbajului, abilitățile de comunicare, etapele dezvoltării sociale și comportamentale, precum și adaptarea la mediu. Aceste tulburări de dezvoltare sunt de obicei observate în etapele timpurii ale vieții și continuă să progreseze pe parcursul vieții. Sindromul Asperger este singura tulburare de dezvoltare dintre cele comune, care adesea are cel mai bun parcurs și poate fi observată pentru prima dată în perioada adultă, având o progresie ușor de observat. Identificarea corectă a acestei tulburări neurodezvoltate, precum și detectarea timpurie a simptomelor și semnelor sunt extrem de importante pentru menținerea dezvoltării personale.

Simptomele Sindromului Asperger

Sindromul Asperger cauzează adesea o atitudine introvertită, evitarea comunicării sociale și retragerea față de ceilalți oameni. Aceste simptome sunt comportamente frecvente care pot apărea și în alte tulburări psihice. În ceea ce privește caracteristicile clinice, perioada prodromală poate include schizofrenie, tulburare de personalitate schizoidă, schizofrenie reziduală, tulburare de personalitate evazivă, tulburare obsesiv-compulsivă și tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate, care pot avea simptome similare cu sindromul Asperger. De aceea, există un risc mare de diagnostic greșit pentru persoanele cu sindrom Asperger. În acest sens, este esențial să cunoașteți simptomele specifice ale bolii și să le considerați ca fiind diagnostice diferențiale. În cazul persoanelor cu sindrom Asperger, se pot observa probleme în anumite domenii:

Domeniul Vorbirii: Deși persoanele cu acest sindrom nu au întârzieri în abilitățile de limbaj, se observă diferențe în vorbire. Acestea pot avea probleme cu utilizarea pronumelui, folosirea excesivă a anumitor cuvinte și crearea frecventă de cuvinte noi. În plus, chiar dacă persoana folosește limbajul ca un instrument de exprimare fără probleme, poate avea dificultăți în a înțelege comunicarea celorlalți. Persoana continuă să vorbească despre subiectele de interes, fără a observa dacă interlocutorul este interesat sau ascultă, și continuă să vorbească în monologuri lungi, chiar și atunci când interlocutorul încearcă să schimbe subiectul. Erorile de intonație și accent în vorbire sunt, de asemenea, simptome frecvente în cazul sindromului Asperger.

Domeniul Comunicării Sociale: Persoanele cu sindrom Asperger doresc să stabilească relații sociale, dar întâmpină dificultăți serioase în a interacționa social cu colegii, chiar dacă pot stabili relații calde cu părinții. Lipsa abilității de a recunoaște și înțelege expresiile faciale, neînțelegerea regulilor tradiționale ale societății și o empatie extrem de slabă sunt factori care îngreunează stabilirea relațiilor sociale.

Interesele: Limitarea intereselor este un alt simptom frecvent asociat cu sindromul Asperger. Acest simptom, care poate fi trecut cu vederea în copilărie, devine mai evident în adolescență. Persoanele au interese neobișnuite și extrem de limitate, ceea ce slăbește abilitățile de comunicare socială. În special în perioada adolescenței, problemele psihice asociate cu sindromul sunt frecvente. În această perioadă, aproximativ jumătate dintre pacienți pot prezenta probleme legate de îngrijirea personală. Problemele de adaptare la viața școlară, retragerea din comunicarea socială și comportamentul introvertit devin de obicei evidente între 13 și 19 ani.

Diagnosticul Sindromului Asperger

Diagnosticul sindromului Asperger este extrem de dificil din cauza frecvenței ridicate a tulburărilor psihice concomitente. Apariția primelor simptome în jurul vârstei de 4 ani și prezența altor tulburări psihice, cum ar fi anxietatea, depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate, în anii următori, fac diagnosticul sindromului Asperger și mai dificil. Având în vedere importanța aspectului clinic în diagnosticarea sindromului, este esențial ca diagnosticul corect să fie stabilit în perioada de dezvoltare timpurie; în special, caracteristicile precum dezvoltarea limbajului în perioada preșcolară, modul de interacțiune socială, patternurile de comportament și interesele limitate trebuie analizate în detaliu.

Metodele de Tratament pentru Sindromul Asperger

Scopul principal al tratamentului este de a dezvolta abilitățile de comunicare socială ale pacientului și de a îmbunătăți adaptarea acestuia la mediu. Cei mai importanți factori care influențează adaptarea socială în sindromul Asperger sunt severitatea bolii, capacitatea cognitivă a pacientului, prezența tulburărilor psihice concomitente și atitudinea familiei și a altor factori de mediu. Pentru a controla corect sindromul, este necesară evaluarea și ajustarea acestor variabile care influențează direct adaptarea socială, astfel încât să fie benefice pentru pacient. Tulburările psihice concomitente trebuie tratate, familia și cercul apropiat trebuie educați, trebuie planificate intervenții pentru a îmbunătăți capacitatea cognitivă a pacientului și severitatea bolii trebuie controlată prin metode medicale sau psihoterapeutice.

Evaluând dezvoltarea indivizilor cu sindrom Asperger, de la perioada preșcolară până la adolescență, s-a constatat că intervențiile timpurii îmbunătățesc nivelul abilităților cognitive și că funcționalitatea socială prezintă o oarecare dezvoltare odată cu vârsta. În baza acestor informații, este posibil să se afirmă că metodele de tratament integrat personalizate au un impact pozitiv asupra evoluției bolii.

Care Sunt Diferențele Dintre Sindromul Asperger și Autism?

Conform ghidului de diagnostic al tulburărilor psihice publicat de Asociația Americană de Psihiatrie (DSM-V), sindromul Asperger este considerat un subgrup al tulburărilor din spectrul autismului și este inclus printre tulburările autistice cu funcționare înaltă. Deși aceste două tulburări prezintă similitudini în ceea ce privește caracteristicile neurodezvoltamentale ale creierului și anumite patternuri comportamentale frecvente, ele pot fi diferențiate în anumite aspecte. Diferența cea mai evidentă între sindromul Asperger și autism este reprezentată de caracteristicile de dezvoltare a limbajului în perioada copilăriei. În cazul persoanelor diagnosticate cu autism, întârzierile în dezvoltarea limbajului sunt frecvente, iar aceste persoane sunt de obicei diagnosticate după vârsta de 2 ani. În schimb, în sindromul Asperger, nu se observă probleme legate de dezvoltarea limbajului, iar acești copii încep să vorbească aproape în același timp cu colegii lor.