Tulburarea de personalitate: Ce este, care sunt simptomele, diagnosticul și tratamentul?

Tulburările de personalitate, cum ar fi tulburarea borderline, nu sunt considerate boli în sensul clasic, dar pot îngreuna adaptarea persoanei în viața socială și profesională. Aceste tulburări apar de obicei în copilărie. Dar se poate trata tulburarea de personalitate? Care sunt simptomele de care ar trebui să fim atenți? Specialistul în psihiatrie Dr. Cem Hızlan de la Anadolu Sağlık Merkezi a oferit informații esențiale despre acest subiect...

Ce este tulburarea de personalitate, este considerată o boală?

Conform criteriilor de diagnostic, tulburarea de personalitate nu poate fi clasificată ca o boală. Este, de fapt, o manifestare a unor trăsături de comportament și personalitate care devin proeminente într-o măsură care îngreunează adaptarea persoanei în viața socială și profesională.

Există un grup de risc specific?

Mai degrabă decât un grup de risc, aceasta este o problemă structurală. Potrivit unor specialiști, copilăria joacă un rol important, iar conform altora, tulburarea se dezvoltă pe baza unor trăsături înnăscute. Prin urmare, tulburarea de personalitate nu este o problemă de sănătate dobândită ulterior.

Cum se stabilește un diagnostic precis?

Tulburarea de personalitate provine din copilărie, dar diagnosticul precis nu poate fi stabilit înainte de finalizarea adolescenței. În această perioadă, personalitatea nu este încă complet formataă, și evaluarea se face după ce persoana ajunge la maturitate, pe baza comportamentului său. Pentru un diagnostic precis, se iau în considerare examinarea și găsirea de indicatori clinici.

Există simptome observabile?

Simptomele pot să nu fie evidente în copilărie, dar pot deveni mai pronunțate atunci când anumite condiții se maturizează. Totuși, diferitele tipuri de tulburare de personalitate pot prezenta comportamente diferite; pot apărea simptome mai interconectate și complexe sau, dimpotrivă, simptome mai vagi. De exemplu, în unele tipuri de tulburări de personalitate, anxietatea este predominantă și persoana manifestă comportamente conform acestui aspect. Sau, așa cum se întâmplă în tulburarea de personalitate borderline, persoana poate experimenta schimbări emoționale bruște, în loc de comportamente așteptate în funcție de poziția socială sau profesională. În unele cazuri, aceste schimbări pot evolua până la comportamente care pot pune persoana sau cei din jurul ei în dificultate.

Meseria noastră este un factor declanșator pentru tulburarea de personalitate?

Nu, meseria nu schimbă trăsăturile de comportament ale unei persoane. Totuși, structura de personalitate pe care o avem poate fi potrivită pentru meseria aleasă și poate ieși în evidență mai puternic în acel domeniu. Din păcate, uneori nu avem opțiuni și trebuie să ne adaptăm într-un mediu care nu se potrivește cu structura noastră de personalitate, ceea ce poate deveni o situație stresantă și epuizantă. De aceea, este foarte important ca persoanele să aibă libertatea de a alege meserii care se potrivesc cu trăsăturile lor personale.

Se poate trata? Există medicamente pentru aceasta?

De fapt, nu este foarte corect să spunem că tulburarea de personalitate poate fi tratată. Niciun individ nu merge la doctor pentru a-și schimba personalitatea într-o altă personalitate. Totuși, dacă cineva consideră că trăsăturile sale de personalitate îi cauzează daune, poate dori să revizuiască această situație și să încerce să își prevină daunele, reorganizându-și viața și adoptând un nou stil de viață. În acest caz, psihoterapia poate fi o opțiune utilă. Nu se utilizează medicamente. Totuși, pot exista manifestări secundare cauzate de tulburarea de personalitate, cum ar fi anxietatea sau depresia. În astfel de cazuri, se pot planifica tratamente medicamentoase pentru a controla aceste simptome, dar nu pentru tulburarea de personalitate în sine.

Ce ar trebui să facă părinții?

Părinții ar trebui să fie preocupați nu doar de urmărirea unor simptome, ci să fie implicați în viața copiilor lor în mod integral. În viața de zi cu zi, ne cunoaștem unii pe alții nu pe baza simptomelor, ci pe baza relațiilor interumane pe care le avem. Dacă relația dintre părinți și copil este puternică și continuă, aceștia vor simți și schimbările care apar la copil. Aceasta le permite să își cunoască mai bine cei dragi, să respecte deciziile lor și să ofere o îndrumare mai sănătoasă, având o înțelegere mai clară despre ce este bine sau rău pentru copil. În loc să adoptăm o atitudine constrângătoare față de anumite opțiuni și să blocăm calea copilului nostru, putem observa că, atunci când suntem alături de ei, structura lor de personalitate se transformă dintr-o trăsătură dăunătoare într-o caracteristică pe care o pot folosi într-un mod pozitiv.