23 august 2023
Andropauza: Ce Este, Simptomele, Metodele de Diagnostic și Tratamentul
Cuprins
Mărirea de prostată, frecventă la bărbați odată cu înaintarea în vârstă, este o problemă de sănătate răspândită, care afectează căile urinare și poate reduce calitatea vieții. Cunoscută medical sub numele de „Hiperplazie Benignă de Prostată (HBP)”, este un tip de creștere benignă, adică necanceroasă. Apare, de obicei, după vârsta de 40 de ani. Prostata, o parte importantă a sistemului reproducător masculin, este situată chiar sub vezica urinară și înconjoară uretra. Pe măsură ce această glandă se mărește în timp, exercită presiune asupra căilor urinare, putând provoca diverse probleme de eliminare.
Mărirea de prostată, cunoscută medical drept hiperplazie benignă de prostată (HBP), este o creștere necanceroasă a glandei prostatei, frecventă după 40 de ani. Prostata mărită comprimă uretra, provocând urinare frecventă, jet urinar slab, senzație de golire incompletă a vezicii și nevoia de a urina noaptea.
Mărirea de prostată este afecțiunea în care glanda prostatei, cu dimensiunea unei nuci și situată sub vezica urinară la bărbați, devine mai mare decât în mod normal. Această creștere poate apărea în mod natural odată cu înaintarea în vârstă și este, de cele mai multe ori, benignă. Totuși, creșterea volumului glandei poate îngusta uretra, îngreunând procesul de urinare. În timp, această situație poate duce la simptome precum imposibilitatea golirii complete a vezicii, nevoia frecventă de a urina și trezirea noaptea pentru a merge la toaletă.
Presiunea exercitată de prostata mărită determină mușchii vezicii urinare să lucreze mai mult. În timp, acești mușchi obosesc, ceea ce poate face ca vezica să nu se golească complet. Această situație poate duce la probleme de sănătate secundare, precum calculi vezicali, infecții ale căilor urinare și chiar afectarea funcției renale. Deși mărirea de prostată nu este același lucru cu cancerul, deoarece poate provoca simptome similare, controlul regulat și diagnosticul corect au o importanță deosebită.
Este, în general, un proces natural care se dezvoltă odată cu înaintarea în vârstă. Deși cauza exactă a acestei situații nu este pe deplin cunoscută, se consideră că principalul factor este modificarea echilibrului hormonal odată cu vârsta. Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, nivelul de testosteron scade, în timp ce proporția altor hormoni, precum estrogenul, poate crește. Această schimbare hormonală poate declanșa multiplicarea celulelor prostatei și mărirea treptată a glandei.
De asemenea, un hormon numit dihidrotestosteron (DHT) joacă un rol în acest proces. DHT este un hormon androgen puternic, derivat din testosteron, și poate fi determinant în creșterea țesutului prostatei. Predispoziția genetică, factorii legați de stilul de viață, obiceiurile alimentare și obezitatea se numără, de asemenea, printre elementele care pot influența mărirea de prostată. Această situație, care nu apare la toți bărbații, se poate dezvolta mai rapid sau mai evident la unele persoane.
Simptomele măririi de prostată apar, de obicei, din cauza îngustării uretrei. Această situație îngreunează scurgerea urinei din vezică și duce, în timp, la diverse probleme de eliminare. Simptomele ușoare din stadiile incipiente se pot agrava în timp și pot afecta negativ viața de zi cu zi. Simptomele nu au doar efecte fizice, ci pot avea și efecte psihologice asupra calității vieții persoanei. De aceea, este necesar ca simptomele să fie recunoscute din timp și să se consulte un medic.
Principalele simptome ale măririi de prostată sunt următoarele:
Diagnosticul de mărire de prostată începe cu evaluarea atentă a simptomelor pacientului și cu un examen fizic. Primul pas constă, de obicei, în chestionarea detaliată a problemelor urinare resimțite de pacient. Medicul specialist analizează, pe baza istoricului pacientului, simptome precum numărul trezirilor nocturne pentru a urina, forța jetului urinar, senzația de arsură la urinare și urgența bruscă. Ulterior, se efectuează examenul fizic. Una dintre metodele de bază este tușeul rectal (examinarea digitală rectală). Prin această metodă, medicul ajunge la prostată cu degetul, prin rect, și evaluează dimensiunea, consistența sau eventualele neregularități ale acesteia.
Pentru confirmarea diagnosticului și excluderea altor probleme, pot fi solicitate o serie de investigații. Testul PSA (Antigen Specific Prostatic) măsoară în sânge o proteină asociată prostatei; nivelurile ridicate pot indica o creștere benignă, dar pot fi și un semnal de alarmă pentru cancerul de prostată. Analiza de urină evidențiază prezența unei infecții sau a sângerării. Prin testul numit uroflowmetrie se măsoară viteza jetului urinar, evaluându-se astfel golirea vezicii. De asemenea, metode imagistice precum ecografia transrectală (TRUS) și, în anumite cazuri, cistoscopia, ajută la o vizualizare mai clară a dimensiunii și structurii prostatei, precum și a efectului acesteia asupra vezicii urinare.
La pacienții cu simptome ușoare, se preferă, de obicei, „supravegherea activă”, adică monitorizarea prin controale regulate. În această perioadă, se recomandă schimbări ale stilului de viață. Simptomele pot fi ameliorate prin măsuri precum reducerea consumului de lichide seara, limitarea consumului de cafeină și golirea regulată a vezicii urinare.
În cazul simptomelor mai pronunțate, prima linie de tratament este, de obicei, terapia medicamentoasă. La pacienții care nu răspund la tratament sau care nu pot utiliza medicamentele din cauza efectelor secundare, se ia în considerare intervenția chirurgicală.
Cea mai frecvent utilizată metodă chirurgicală este TUR-P (Rezecția Transuretrală a Prostatei). În cadrul acestei proceduri, se pătrunde prin uretra, iar țesutul prostatic mărit este îndepărtat cu ajutorul unui instrument special. Printre alternativele mai puțin invazive se numără tehnicile de nouă generație, precum tratamentele cu laser, termoterapia cu microunde sau ablația cu vapori de apă. În cazurile avansate, poate fi necesară chirurgia clasică (deschisă). Monitorizarea atentă a pacientului după fiecare metodă este importantă pentru a preveni reapariția simptomelor.
Mărirea de prostată (hiperplazia benignă de prostată) este creșterea necanceroasă a glandei prostatei, care apare de obicei după 40 de ani și poate îngusta uretra, afectând urinarea.
Este considerată în principal rezultatul modificării echilibrului hormonal odată cu vârsta — scăderea testosteronului și rolul hormonului DHT — la care se adaugă predispoziția genetică, stilul de viață și obezitatea.
Principalele simptome includ urinarea frecventă (mai ales noaptea), dificultatea de a începe jetul urinar, jet urinar slab sau întrerupt, senzația de golire incompletă a vezicii și, în cazuri avansate, incontinență urinară.
Diagnosticul include evaluarea simptomelor, tușeul rectal, testul PSA din sânge, analiza de urină, uroflowmetrie și, dacă este necesar, ecografie transrectală (TRUS) sau cistoscopie.
Cazurile ușoare sunt monitorizate prin supraveghere activă și schimbări ale stilului de viață; cazurile mai pronunțate se tratează cu medicamente, iar dacă acestea nu sunt eficiente, se recurge la intervenții chirurgicale precum TUR-P, tratamente cu laser sau, în cazuri avansate, chirurgie deschisă.
Centrul Medical Anadolu
Comitetul de Publicații
Ați găsit acest conținut util?
Mulțumim pentru feedback!
Urologie
Urologie
Urologie
Urologie
Urologie
Urologie
Tehnologii medicale
Robotul da Vinci – cel mai avansat sistem de chirurgie robotică din lume
MR-TRUS Fusion este o metodă de diagnosticare țintită care detectează focarele de cancer de prostată. Se asigură că o biopsie este luată din aceste site-uri cu precizie milimetrică, care se realizează cu o tehnică fiabilă și software modern.
Urologie
Toate domeniile de interes ale secției