23 august 2023
Andropauza: Ce Este, Simptomele, Metodele de Diagnostic și Tratamentul
Urocultura este un test microbiologic de laborator, efectuat pentru depistarea bacteriilor, fungilor sau, mai rar, a altor microorganisme care pot cauza infecții la nivelul căilor urinare. Acest test este utilizat, în special, la persoanele cu suspiciune de infecție a tractului urinar (ITU), pentru confirmarea diagnosticului și planificarea tratamentului corect. Prin urocultură se poate stabili nu doar prezența infecției, ci și tipul de microorganism care a provocat-o, precum și la ce antibiotice este sensibil acesta.
Urocultura este un test de laborator care identifică bacteriile sau fungii din urină, confirmând o infecție urinară și stabilind prin antibiogramă la ce antibiotice este sensibil microorganismul. Se recoltează din jetul urinar mijlociu, în condiții sterile, iar rezultatul este disponibil, de obicei, în 24-48 de ore.
Urocultura este un test prin care o probă de urină, recoltată în condiții sterile, este însămânțată pe medii de cultură speciale, pentru a se observa dacă microorganismele se dezvoltă sau nu. În mod normal, urina este considerată sterilă și nu conține microorganisme. Depistarea creșterii de bacterii sau fungi în cultură indică prezența unei infecții la nivelul căilor urinare. Testul are o importanță deosebită, în special la persoanele cu simptome precum urinare frecventă, senzație de arsură la urinare, urină cu miros neplăcut, febră sau dureri în zona inghinală. De asemenea, trebuie efectuat obligatoriu în cazul infecțiilor care nu se remit în urma tratamentului sau al celor recurente.
Prin testul de urocultură se stabilește dacă există sau nu o infecție la nivelul căilor urinare și, dacă există, ce microorganism o determină. Pe lângă aceasta, în urma testului se realizează o evaluare suplimentară, numită antibiogramă. Prin intermediul antibiogramei se stabilește la ce antibiotice este sensibilă și la care este rezistentă bacteria identificată. Astfel, se evită utilizarea aleatorie a antibioticelor și se poate planifica un tratament eficient, personalizat.
Pentru efectuarea uroculturii este necesară, în primul rând, o probă de urină recoltată corect. Cea mai frecvent utilizată metodă este recoltarea probei din jetul urinar mijlociu. Scopul acestei metode este de a preveni contaminarea probei cu microorganisme provenite din mediul extern, prezente în prima parte a jetului urinar. Proba de urină recoltată este trimisă la laborator într-un recipient steril, unde este însămânțată pe medii de cultură speciale. Se așteaptă 24-48 de ore în mediul de cultură, iar la finalul acestei perioade se evaluează dacă a avut loc sau nu creșterea microorganismelor. În anumite situații, perioada necesară pentru confirmarea rezultatelor se poate prelungi până la 72 de ore.
La recoltarea uroculturii la femei, trebuie acordată o atenție deosebită regulilor de igienă. În primul rând, zona genitală trebuie curățată din față spre spate, iar, dacă este posibil, este de preferat utilizarea unui șervețel igienic de unică folosință. O parte din prima urină trebuie eliminată la toaletă, iar apoi jetul urinar mijlociu trebuie recoltat în recipientul steril. Este extrem de important ca interiorul recipientului și capacul acestuia să nu fie atinse. Probele recoltate incorect pot duce la rezultate fals-pozitive în cultură și pot cauza utilizarea inutilă a antibioticelor.
Rezultatele uroculturii sunt evaluate în funcție de prezența sau absența creșterii microorganismelor în urină și de numărul de bacterii identificate. Rezultatele sunt raportate, de obicei, în unități formatoare de colonii (UFC/ml). În condiții normale, la persoanele sănătoase nu este de așteptat să existe creștere bacteriană în urină. Depistarea unui număr de bacterii peste un anumit prag este considerată sugestivă pentru infecție urinară. Totuși, rezultatele nu sunt evaluate niciodată izolat; se iau în considerare și simptomele, vârsta, sexul și starea clinică a pacientului.
În general, valorile uroculturii sunt interpretate astfel:
În timpul sarcinii, urocultura are o importanță specială pentru sănătatea mamei și a copilului. În perioada sarcinii, la unele femei pot fi prezente bacterii la nivelul căilor urinare, chiar și în absența oricărui simptom. Această situație se numește bacteriurie asimptomatică și, dacă nu este tratată, poate crește riscul de naștere prematură, infecție renală sau avort spontan.
La gravide, valorile sunt interpretate astfel:
La bebeluși, infecțiile căilor urinare pot fi singura cauză a febrei și pot provoca leziuni renale grave. De aceea, rezultatele uroculturii la bebeluși sunt evaluate mai atent decât la adulți. Proba de urină este recoltată, de obicei, prin pungă urinară, sondă sau aspirație suprapubiană. Modul de recoltare influențează direct interpretarea rezultatului culturii.
La bebeluși, examinarea uroculturii se realizează astfel:
Un rezultat pozitiv al uroculturii indică faptul că a crescut un microorganism responsabil de infecția căilor urinare. În acest caz, rezultatul antibiogramei este adăugat, de obicei, la raport. Antibiograma arată ce antibiotice sunt eficiente și la care există rezistență. Pe baza acestui rezultat, medicul stabilește tratamentul antibiotic cel mai potrivit. Durata tratamentului și doza medicamentului sunt stabilite în funcție de severitatea infecției și de caracteristicile pacientului.
Un rezultat negativ la urocultură înseamnă că nu a fost depistată o creștere bacteriană semnificativă în urină. Această situație sugerează, de regulă, absența unei infecții active. Totuși, în anumite situații particulare, deși cultura este negativă, simptomele pacientului pot persista. Cauza poate fi începerea tratamentului cu antibiotice înainte de recoltarea culturii, faptul că bacteria este dintr-o specie greu de cultivat sau localizarea infecției într-o zonă din afara vezicii urinare. În astfel de situații, pot fi solicitate teste suplimentare. Evaluarea se face împreună cu analiza de urină (sumar de urină). Constatările clinice au prioritate.
Sumarul de urină și urocultura sunt două teste distincte, utilizate frecvent în evaluarea afecțiunilor căilor urinare, dar care au scopuri diferite. Sumarul de urină oferă rapid informații preliminare, evaluând proprietățile fizice și chimice ale urinei, în timp ce urocultura are ca scop identificarea certă a agentului infecțios. De aceea, sumarul de urină este, în principal, un test de screening și de evaluare preliminară, în timp ce urocultura este testul de diagnostic cert.
La sumarul de urină se urmăresc parametri precum leucocitele, eritrocitele, nitriții și proteinele, iar pe baza acestora poate apărea suspiciunea de infecție. Totuși, acest test nu arată ce bacterie a cauzat infecția. Urocultura, în schimb, identifică microorganismul și stabilește clar cu ce antibiotice poate fi tratat. Urocultura este indispensabilă, în special în infecțiile recurente, persistente sau complicate.
Rezultatele uroculturii sunt gata, de obicei, în 24-48 de ore. Această durată depinde de creșterea sau nu a bacteriei. Deoarece unele microorganisme au nevoie de mai mult timp pentru a se dezvolta, rezultatele se pot prelungi până la 72 de ore. Odată cu adăugarea testului de antibiogramă, obținerea rezultatelor finale poate dura, uneori, câteva zile. În această perioadă, la recomandarea medicului, pot fi începute tratamente temporare.
Un rezultat "rezistent" înseamnă că bacteria identificată în urină nu răspunde la anumite antibiotice. În cadrul testului de antibiogramă sunt indicate medicamentele la care bacteria este rezistentă.
Urocultura este utilizată cel mai frecvent pentru depistarea infecțiilor de tract urinar. Afecțiuni precum infecția vezicii urinare (cistita), infecția renală (pielonefrita) și uretrita pot fi identificate prin cultură. De asemenea, prin acest test pot fi depistate infecțiile fungice și, mai rar, anumite infecții bacteriene speciale.
Testul de urocultură este solicitat, de regulă, de secțiile de Urologie, Obstetrică-Ginecologie, Medicină Internă sau Medicină de Familie. Testul propriu-zis este efectuat în cadrul secțiilor de microbiologie ale spitalelor sau ale laboratoarelor private.
Expresia "fără creștere" înseamnă că în proba de urină nu au fost identificate bacterii sau fungi care ar putea provoca o infecție. Această situație sugerează absența unei infecții urinare active.
Rezultatele sunt gata, de obicei, în 24-48 de ore, în funcție de creșterea sau nu a bacteriei. Unele microorganisme au nevoie de mai mult timp, astfel încât rezultatele se pot prelungi până la 72 de ore, iar antibiograma poate adăuga încă câteva zile.
Înseamnă că bacteria identificată în urină nu răspunde la anumite antibiotice. Testul de antibiogramă indică exact medicamentele la care bacteria este rezistentă, pentru a ghida alegerea tratamentului.
Urocultura depistează cel mai frecvent infecțiile de tract urinar, precum cistita (infecția vezicii urinare), pielonefrita (infecția renală) și uretrita. De asemenea, poate depista infecții fungice și, mai rar, anumite infecții bacteriene speciale.
Este solicitată, de regulă, de secțiile de Urologie, Obstetrică-Ginecologie, Medicină Internă sau Medicină de Familie, iar testul propriu-zis se efectuează în secțiile de microbiologie ale spitalelor sau laboratoarelor private.
Înseamnă că în proba de urină nu au fost identificate bacterii sau fungi care ar putea provoca o infecție, ceea ce sugerează absența unei infecții urinare active.
Data ultimei actualizări: 27 iunie 2026
Data publicării: 27 iunie 2026
Urologie
Urologie
Urologie
Urologie
Urologie