08 martie 2026
Ce este cancerul de buze? Care sunt simptomele cancerului de buze?
Cunoscută în popor sub numele de „calcifierea urechii”, otoscleroza este o boală caracterizată prin formarea unui țesut osos anormal, în special în jurul scăriței din urechea medie. Această situație împiedică vibrațiile oscioarelor urechii, perturbând transmiterea undelor sonore către urechea internă și ducând la o pierdere progresivă a auzului. Boala debutează, de regulă, la vârsta adultă tânără, este mai frecventă la femei și se poate accelera în perioadele de schimbări hormonale, precum sarcina. Pierderea auzului progresează, în cele mai multe cazuri, lent. De aceea, la început, pacienții au dificultăți doar în a distinge conversațiile în medii aglomerate. Cu timpul însă, pot apărea țiuituri, vâjâituri, probleme de echilibru și pierdere avansată a auzului. În prezent, diagnosticul de otoscleroză se poate stabili prin teste audiologice și examinări radiologice, iar boala poate fi tratată prin aparate auditive și metode chirurgicale.
Otoscleroza este o boală a urechii medii în care se formează țesut osos anormal în jurul scăriței (stapes), blocându-i mișcarea și împiedicând transmiterea sunetului către urechea internă. Provoacă pierdere progresivă a auzului, mai frecventă la femei și accelerată de sarcină, dar poate fi tratată cu aparate auditive sau prin intervenție chirurgicală (stapedectomie).
Otoscleroza este o boală a urechii interne caracterizată printr-o calcifiere și întărire anormală a țesutului osos din jurul oscioarelor urechii, în special al scăriței (stapes). În mod normal, aceste oscioare mici transmit vibrațiile din urechea medie către urechea internă, permițând un auz sănătos. Însă în otoscleroză, în această zonă se dezvoltă un țesut osos nou și dur, care limitează mișcarea scăriței. Ca urmare, undele sonore nu mai pot fi transmise suficient către urechea internă și apare o pierdere de auz de tip transmisiv (conductiv). Dacă, în timp, este afectată și urechea internă, se poate adăuga o pierdere de auz de tip senzorineural. Boala evoluează, în general, lent, iar majoritatea pacienților observă primele simptome la vârsta adultă tânără. Este de remarcat faptul că este mai frecventă la femei și se accelerează în special în perioadele de sarcină.
Deși cauza exactă a otosclerozei nu este pe deplin cunoscută, se consideră că factorii genetici și cei de mediu joacă un rol important. Aproximativ jumătate dintre pacienți au un istoric familial, ceea ce indică o predispoziție genetică. Pe lângă aceasta, sunt incriminate și modificările hormonale (în special creșterea nivelului de estrogen), infecțiile virale și factorii legați de sistemul imunitar.
Principalele cauze sunt următoarele:
Nu există o metodă sigură de a preveni complet otoscleroza, deoarece este, în cea mai mare parte, o boală cu transmitere genetică. Totuși, prin diagnostic precoce și monitorizare regulată, evoluția ei poate fi încetinită. Este important, în special pentru persoanele cu istoric familial, să efectueze teste auditive periodice. Deoarece pierderea auzului se poate accelera în timpul sarcinii, pacientele trebuie monitorizate îndeaproape. De asemenea, corectarea deficitului de vitamina D și a unor dezechilibre hormonale, care afectează negativ metabolismul osos, poate aduce beneficii. Evitarea mediilor zgomotoase este recomandată pentru protejarea celulelor din urechea internă.
Cel mai evident simptom este pierderea progresivă a auzului. La început, pacientul are dificultăți în a înțelege conversațiile, în special în medii aglomerate. Pierderea auzului este, în general, bilaterală, dar uneori poate debuta la o singură ureche. Pacienții descriu, de asemenea, vâjâituri sau țiuituri în ureche (tinitus). În stadiile avansate, se pot adăuga amețeli și probleme de echilibru. Pierderea auzului crește treptat de-a lungul anilor și poate ajunge la un grad avansat dacă nu este tratată.
Simptomele otosclerozei pot fi enumerate astfel:
Pierderea auzului este, de obicei, ușoară la început, iar pacientul are dificultăți în a o observa. Primele simptome apar sub forma dificultății de a distinge sunetele grave sau conversațiile din medii aglomerate. Pe măsură ce boala avansează, imobilitatea scăriței crește, iar pierderea auzului poate evolua de la un grad moderat la unul avansat. Dacă boala este limitată doar la oscioarele urechii medii, apare o pierdere de auz de tip transmisiv. Însă, dacă procesul afectează și urechea internă, se adaugă o pierdere de auz senzorineurală, iar pierderea totală a auzului devine mult mai severă. În unele cazuri, pierderea auzului poate depăși 50%, restrângând semnificativ comunicarea zilnică a pacientului.
Netratată, pierderea auzului progresează lent, dar constant. La început există doar problema de a nu distinge clar conversațiile, însă, în timp, pot apărea pierderi atât de severe încât pacientul nu mai poate auzi sunetul televizorului sau al telefonului. Lăsată netratată, situația poate evolua până la surditate permanentă. De asemenea, țiuiturile, vâjâiturile constante și problemele de echilibru reduc calitatea vieții persoanei. Izolarea socială, dificultățile de comunicare și problemele psihologice asociate se pot adăuga la acest tablou.
Primul pas în diagnosticarea otosclerozei este un istoric detaliat și un examen otologic. Totuși, pentru diagnosticul cert sunt necesare investigații audiologice și radiologice.
Metodele utilizate pentru diagnosticarea calcifierii urechii sunt următoarele:
Dacă pierderea auzului este ușoară, în stadiu incipient, utilizarea unui aparat auditiv aduce beneficii. Monitorizarea audiologică regulată ajută la ținerea sub control a evoluției bolii. Unele medicamente care afectează metabolismul osos au fost recomandate anumitor pacienți, însă eficacitatea lor certă nu a fost dovedită. Evitarea mediilor zgomotoase, a expunerii la sunete puternice care solicită urechea internă și administrarea de suplimente de vitamine și minerale pot, de asemenea, proteja sănătatea urechii interne.
Termenul „calcifiere” folosit aici nu trebuie confundat cu dopul de cerumen. Calcifierea din otoscleroză este o formațiune osoasă patologică apărută la nivelul oscioarelor urechii și nu se acumulează în canalul auditiv extern. Prin urmare, nu poate fi îndepărtată prin curățare mecanică. În schimb, pierderea auzului poate fi corectată prin metode chirurgicale, care redau mobilitatea oscioarelor. Dacă în ureche există într-adevăr un dop de cerumen care blochează canalul auditiv extern, acesta trebuie îndepărtat de către medic, sub microscop, cu instrumente speciale. Nu se recomandă ca pacienții să încerce singuri curățarea cu bețișoare cu vată sau metode similare, deoarece acest lucru poate deteriora timpanul.
Scopul tratamentului otosclerozei este recuperarea auzului și oprirea evoluției bolii. Metoda de tratament se stabilește în funcție de stadiul bolii și de gradul pierderii de auz.
Metodele utilizate pentru tratarea calcifierii urechii interne sunt următoarele:
În otoscleroza netratată, pierderea auzului se agravează treptat de-a lungul anilor. La început există doar dificultatea de a auzi sunetele grave sau de a înțelege șoapta, dar în stadiile avansate se poate dezvolta o pierdere de auz severă. În cazurile bilaterale, pacientul se poate izola de viața socială și se confruntă cu probleme grave de comunicare. De asemenea, țiuiturile și vâjâiturile constante pot duce la probleme psihologice. Când este afectată și urechea internă, se adaugă o pierdere de auz senzorineurală, iar pacientul își poate pierde complet capacitatea auditivă. Această situație afectează grav viața profesională, educația și relațiile sociale.
Din punct de vedere anatomic, apare cel mai frecvent la nivelul bazei scăriței (stapes) din urechea medie și în jurul acesteia. Boala debutează prin întărirea osoasă în această zonă și limitează mișcarea scăriței la nivelul ferestrei ovale. În stadiile mai avansate, se poate extinde la celelalte segmente ale lanțului osicular și chiar la urechea internă.
Principalele zone în care apare sunt următoarele:
Otoscleroza este o boală a urechii interne în care se formează țesut osos anormal în jurul scăriței (stapes) din urechea medie, limitând mișcarea acesteia și provocând o pierdere progresivă a auzului de tip transmisiv.
Cauza exactă nu este pe deplin cunoscută, dar sunt implicați factori genetici (istoric familial la aproape jumătate dintre pacienți), modificări hormonale precum creșterea estrogenului, infecții virale și factori legați de sistemul imunitar.
Simptomul principal este pierderea lentă și progresivă a auzului, mai ales pentru sunetele grave, însoțită de dificultăți în a distinge conversațiile în medii aglomerate, țiuituri sau vâjâituri în ureche și, în stadii avansate, amețeli și probleme de echilibru.
Diagnosticul se bazează pe un istoric detaliat și un examen otologic, urmate de testul audiometric (care poate arăta „scobitura Carhart”), timpanometrie și tomografie computerizată pentru a evidenția focarele otosclerotice.
Tratamentul include aparate auditive pentru pierderile ușoare și moderate, medicamente cu efect limitat asupra metabolismului osos, intervenția chirurgicală (stapedectomie/stapedotomie, cu o rată de succes de până la 90%) și, în cazurile foarte avansate, implantul cohlear.
Data ultimei actualizări: 15 mai 2026
Data publicării: 15 mai 2026
Oncologie Otorinolaringologică
Orl Oncologie Medicală
Orl Oncologie Medicală
Orl Oncologie Medicală
Orl Oncologie Medicală