Sindromul Tunelului Carpian: Ce este, Cauze, Simptome și Tratament

Tunelul carpian este o structură de canal situată în încheietura mâinii, înconjurată de oase și alte elemente de țesut conjunctiv. Prin acest canal trece nervul median, care este responsabil pentru funcțiile legate de mișcarea și sensibilitatea mâinii.

Sindromul Tunelului Carpian: Ce este?

Sindromul tunelului carpian este o afecțiune neuropatică care rezultă din presiunea exercitată asupra nervului median, care trece prin acest canal. Nervul median este responsabil pentru percepția sensibilității degetelor, cu excepția degetului inelar și a celui mic. De asemenea, acest nerv este implicat în funcțiile motorii, deoarece transmite stimuli electrici către mușchii responsabili de mișcarea degetului mare.

De ce apare Sindromul Tunelului Carpian?

Sindromul tunelului carpian apare atunci când nervul median este comprimat în zona încheieturii mâinii din cauza diferitelor boli și modificări anatomice. Această compresiune a nervului poate fi cauzată de edemul țesutului conjunctiv din acea zonă și de întreruperea fluxului sanguin.

Factorii de risc care pot duce la creșterea presiunii în canal includ predispoziția genetică, mișcările repetate care implică încheietura mâinii, obezitatea, bolile reumatice și perioada de sarcină. Sindromul tunelului carpian este mai frecvent detectat la femei decât la bărbați.

Există multe afecțiuni asociate cu dezvoltarea sindromului tunelului carpian, inclusiv:

• Diabetes
• Bolile tiroidei
• Retenția excesivă de lichide în perioadele de sarcină și menopauză
• Hipertensiunea arterială
• Bolile autoimune, în care sistemul imunitar provoacă distrugerea propriilor celule și țesuturi
• Traumele în zona încheieturii mâinii

Sindromul tunelului carpian nu apare de obicei dintr-o singură cauză. Este rezultatul unei combinații de probleme de sănătate și factori de risc. Motivele pentru care sindromul tunelului carpian apare mai frecvent la femei pot include faptul că acest canal este mai îngust la femei comparativ cu bărbați.

Diverse probleme de sănătate, cum ar fi diabetul, pot deteriora structurile nervoase din corp. În afecțiuni precum artrita reumatoidă, inflamarea țesutului conjunctiv din acea zonă poate duce la apariția sindromului tunelului carpian.

Utilizarea mașinilor de lucru este un alt factor de risc pentru dezvoltarea sindromului tunelului carpian. Expunerea frecventă și pe termen lung la vibrații intense ale încheieturii mâinii poate duce la sindromul tunelului carpian. De asemenea, utilizarea îndelungată a tastaturii și a mouse-ului, care face parte din viața profesională, poate contribui la apariția acestui sindrom.

Sindromul Tunelului Carpian: Care sunt simptomele?

Simptomele sindromului tunelului carpian sunt legate de funcțiile normale ale nervului median afectat de această afecțiune. Nervul median, responsabil pentru sensibilitatea și mișcarea unei părți a mâinii, poate cauza diverse simptome și semne atunci când este afectat:

• Amorțeală, furnicături și durere care afectează degetul mare, degetul arătător și degetul mijlociu
• Durere și senzație de căldură care se răspândesc de la încheietura mâinii spre braț
• Durere la încheietura mâinii care trezește persoana în timpul nopții
• Senzație de slăbiciune în mușchii mâinii

Simptomele sindromului tunelului carpian tind să se dezvolte treptat în timp. Un semn important este că amorțeala și furnicăturile nu afectează degetul mic. De asemenea, amorțeala altor degete poate fi însoțită de senzații ocazionale de electricitate.

Unele persoane pot simți nevoia instinctuală de a-și agita încheietura mâinii pentru a-și calma durerea nocturnă și pot raporta ușurare după acest gest. Acest lucru poate indica prezența sindromului tunelului carpian și trebuie să fie monitorizat cu atenție.

Senzația de slăbiciune este un simptom care poate apărea la persoanele cu sindromul tunelului carpian. Pacienții pot lăsa uneori obiectele pe care le țin din cauza slăbiciunii musculare. În afară de slăbiciune, spasmele musculare pot fi, de asemenea, un alt simptom asociat cu sindromul tunelului carpian.

Cum se stabilește diagnosticul pentru Sindromul Tunelului Carpian?

Așa cum se întâmplă cu toate bolile, diagnosticul sindromului tunelului carpian se bazează pe istoricul medical al pacientului, examinarea fizică și utilizarea diferitelor metode de diagnostic. Factori de risc, cum ar fi starea de sănătate a pacientului și condițiile de muncă, sunt puncte importante care trebuie investigate în timpul istoricului pacientului.

În timpul examinării fizice efectuate de medic, pot fi utilizate teste specifice care pot evidenția prezența sindromului tunelului carpian. Testul Tinel implică lovirea zonei tunelului carpian cu un reflexometru. Dacă testul declanșează simptomele cauzate de afectarea nervului median, rezultatul testului este interpretat pozitiv.

Testul Phalen este un alt test important efectuat în timpul examinării fizice pentru diagnosticul sindromului tunelului carpian. În acest test, pacientul este rugat să își unească fețele exterioare ale mâinilor în fața corpului și să mențină această poziție timp de 1 minut. Dacă apar simptome neurologice, cum ar fi amorțeala, furnicăturile sau durerea, testul este evaluat pozitiv.

Diagnosticul sindromului tunelului carpian se bazează în principal pe electromiografie (EMG), o procedură de diagnostic care permite examinarea mușchilor și a nervilor responsabili pentru stimularea acestora. Semnalele electrice transmise de nervi către mușchi sunt detectate de aparatul EMG și documentate numeric pentru a fi interpretate de medici.

Cum se tratează Sindromul Tunelului Carpian?

Tratamentul pentru sindromul tunelului carpian poate varia în funcție de stadiul bolii și de severitatea simptomelor.

În cazurile timpurii ale sindromului tunelului carpian, afecțiunea poate fi controlată prin tratamente de susținere și recomandări specifice. Aceste recomandări includ informarea pacientului despre mișcările care pot provoca simptome și evitarea mișcărilor care pun presiune pe zona încheieturii mâinii.

Produsele medicale, cum ar fi atelele pentru încheietura mâinii, ajută la menținerea încheieturii într-o poziție normală. Atela este deosebit de utilă în prevenirea creșterii presiunii asupra încheieturii în timpul mișcărilor involuntare în timpul nopții.

În cazurile în care este necesar, medicii pot prescrie analgezice și medicamente antiinflamatoare pentru a controla edemul în zona încheieturii și durerea. De asemenea, în unele cazuri, poate fi recomandată administrarea de injecții cu steroizi în zona tunelului carpian pentru a reduce inflamația.

Pentru cazurile avansate, se pot recurge la intervenții chirurgicale pentru tratamentul sindromului tunelului carpian. În timpul acestei intervenții, se identifică structurile care pun presiune pe nervul median și se intervine asupra acestora pentru a elibera nervul.

Pe lângă tratamentele de bază, diverse metode suplimentare recomandate de medici pot avea un efect pozitiv asupra simptomelor asociate sindromului tunelului carpian:

Exerciții pentru sindromul tunelului carpian

Un exercițiu util implică strângerea pumniului și deschiderea degetelor până când acestea sunt paralele cu solul. Acest exercițiu ar trebui repetat de 5-10 ori pentru a oferi o ușurare temporară a presiunii asupra încheieturii mâinii.

Un alt exercițiu recomandat este agitația mâinilor în fața corpului timp de 1 minut, aproximativ la fiecare 2 ore, care poate ajuta la ameliorarea simptomelor sindromului tunelului carpian.

Utilizarea brățării pentru sindromul tunelului carpian

Brățările care mențin încheietura mâinii într-o poziție dreaptă ajută la reducerea presiunii asupra nervului median, fiind utile atât pentru evitarea mișcărilor care agravează simptomele în timpul zilei, cât și pentru prevenirea mișcărilor involuntare care pot pune presiune asupra încheieturii în timpul nopții.