20 septembrie 2023
Cafeaua excesivă și stresul pot cauza tremurat
Una dintre cele mai remarcabile evoluții din tratamentul cancerului din ultimii ani este reprezentată de terapiile radionuclidice țintite. În fruntea acestor metode se află Actiniul-225 (Ac-225), care se remarcă drept o nouă speranță în tratamentul tumorilor rezistente, în special al cancerului de prostată. Acest radioizotop, care emite particule alfa, are un efect distructiv asupra celulelor mult mai puternic în comparație cu radioterapia și chimioterapia clasică. Datorită radiației sale cu rază scurtă de acțiune, dar de energie ridicată, distruge direct celulele canceroase, provocând în același timp un prejudiciu minim țesuturilor sănătoase. Cel mai remarcabil aspect al tratamentului cu actiniu este capacitatea sa de a se lega direct de celulele canceroase de prostată, țintind receptorii PSMA. Astfel, controlul tumoral poate fi obținut chiar și la pacienții aflați în stadii avansate și care nu răspund la alte tratamente. Studiile clinice arată că tratamentul prelungește durata de viață și îmbunătățește semnificativ calitatea vieții. În prezent, se știe că are un efect mai puternic în comparație cu Lu-177, dar prezintă profiluri diferite ale efectelor secundare. Prin urmare, actiniul este considerat un pas revoluționar în domeniul medicinei nucleare și al oncologiei.
Actiniul-225 (Ac-225) este un radioizotop radioactiv care emite particule alfa, folosit în terapia țintită alfa pentru cancerul de prostată metastatic și rezistent la alte tratamente. Se leagă de receptorii PSMA de pe celulele tumorale, distrugându-le direct, cu efecte minime asupra țesuturilor sănătoase din jur.
Actiniul (Ac) este un element radioactiv aflat în grupa actinidelor din tabelul periodic. Cel mai cunoscut izotop al său, Actiniul-225 (Ac-225), a condus în ultimii ani la evoluții revoluționare în tratamentul cancerului, în domeniul medicinei nucleare. Ac-225, un radioizotop care emite particule alfa, eliberează o radiație cu rază foarte scurtă de acțiune, dar de energie ridicată. Această caracteristică îi permite să distrugă celulele tumorale cu precizie chirurgicală, provocând în același timp un prejudiciu minim țesuturilor sănătoase din jur.
A început să fie utilizat în tratamentul diverselor tipuri de cancer metastatic, în special al cancerului de prostată în stadiu avansat, iar eficacitatea sa a fost dovedită prin studii clinice. Spre deosebire de radioterapia clasică, în tratamentul cu actiniu radiația nu este direcționată către întregul organism, ci direct către celula canceroasă.
Actiniul este utilizat în special în cadrul terapiei țintite cu particule alfa (TAT). În prezent, cel mai frecvent domeniu de aplicare este reprezentat de tratamentele care vizează receptorii PSMA (Prostate-Specific Membrane Antigen) în cancerul de prostată. Demonstrează eficacitate la pacienții aflați în stadiu avansat, care nu răspund la terapia hormonală și la chimioterapie. Pe lângă acestea, este utilizat și în stadiul de cercetare pentru cancerele hematologice și unele tumori rare.
De regulă, actiniul este atașat unei molecule speciale, numită ligand PSMA. Acest ligand se atașează de receptorii PSMA, prezenți din abundență pe suprafața celulelor canceroase de prostată, și transportă actiniul direct la celula tumorală. Medicamentul este injectat intravenos și circulă prin organism, legându-se de celulele tumorale țintă. Deoarece radiația alfa are o rază de acțiune foarte scurtă, aceasta provoacă rupturi ale ADN-ului în interiorul celulei, ucigând celula canceroasă. De obicei, tratamentul se administrează o dată la 6–8 săptămâni și poate consta în total din mai multe cure. În timpul administrării, pacientul nu este izolat, deoarece radiația eliberată în mediul înconjurător este foarte redusă. Tratamentul este efectuat de medici specialiști în medicină nucleară, în centre specializate de radiofarmacie.
Unul dintre cele mai mari avantaje ale tratamentului cu actiniu este îmbunătățirea calității vieții pacienților. În timp ce mulți pacienți care urmează chimioterapie trebuie să facă față unor efecte secundare precum căderea părului, greață severă și suprimarea sistemului imunitar, la pacienții tratați cu actiniu acest tablou este mult mai ușor. Tratamentul poate fi efectuat, de regulă, în regim ambulatoriu și nu necesită internare îndelungată în spital. Acest lucru oferă un confort important atât pacienților, cât și familiilor acestora. Reducerea durerii, micșorarea maselor metastatice și scăderea valorilor PSA le oferă pacienților putere atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic. Creșterea duratei de supraviețuire pe termen lung este, de asemenea, unul dintre cele mai importante beneficii.
Cel mai mare avantaj al său este selectivitatea ridicată. Deoarece afectează doar celulele țintă, efectele secundare sunt mult mai reduse în comparație cu chimioterapia clasică. De asemenea, datorită efectului puternic al particulelor alfa, chiar și un număr mic de particule poate distruge celula. Acest lucru face ca tratamentul să fie mai eficient.
Avantajele tratamentului cu actiniu pot fi enumerate astfel:
Deși tratamentul cu actiniu este o metodă țintită și selectivă, acesta nu este complet lipsit de efecte secundare. Cel mai frecvent efect secundar este uscăciunea (xerostomia) și tulburările de gust, cauzate de acumularea substanței în glandele salivare. Acest lucru se datorează faptului că receptorii PSMA se găsesc și în glandele salivare. De asemenea, poate exista un risc de afectare ușoară a rinichilor; din acest motiv, funcția renală este monitorizată cu atenție înainte și după tratament. Rareori, în urma suprimării măduvei osoase, pot apărea anemie, trombocitopenie sau scăderea numărului de globule albe. Aceste efecte secundare pot fi de obicei ținute sub control și sunt mult mai ușoare în comparație cu cele ale chimioterapiei.
Înainte de începerea tratamentului, este necesară o evaluare detaliată a pacientului. Prin analize de sânge, evaluarea funcției renale și hepatice, nivelul PSA și metode imagistice (în special PET/CT) se stabilește extinderea bolii. Pacientul este informat cu privire la posibilele efecte secundare ale tratamentului și i se explică măsurile necesare din punctul de vedere al siguranței radiologice. Pot fi luate anumite măsuri, în special pentru protejarea glandelor salivare și a rinichilor. În acest proces, o echipă multidisciplinară (oncologie, urologie, medicină nucleară) acționează împreună.
După tratament, pacientul trebuie să consume multe lichide timp de câteva zile pentru a accelera eliminarea radionuclizilor prin rinichi. Uscăciunea glandelor salivare (xerostomia), oboseala și greața ușoară sunt cele mai frecvente efecte secundare. Rareori, pot fi observate efecte secundare hematologice (scăderea numărului de celule din sânge). Pacientul trebuie să efectueze analize de sânge la intervale regulate, iar răspunsul la tratament trebuie urmărit prin nivelurile PSA și metode imagistice. Nu există un risc semnificativ de radiație pentru familie și persoanele apropiate, însă se recomandă respectarea regulilor de igienă.
Lutețiul-177 (Lu-177) și Actiniul-225 (Ac-225) sunt doi radioizotopi importanți, utilizați în tratamentele țintite PSMA. Lu-177 emite particule beta și are o rază de acțiune mai lungă, ceea ce îi permite să afecteze zone tumorale mai extinse. Totuși, eficacitatea sa poate fi mai scăzută în comparație cu actiniul, care emite particule alfa. Ac-225, în schimb, emite particule alfa. Are o rază de acțiune scurtă, dar provoacă un prejudiciu foarte puternic ADN-ului, motiv pentru care este mai eficient în focarele tumorale mici și în celulele rezistente. Profilurile efectelor secundare sunt, de asemenea, diferite: în timp ce la Lu-177 efectele secundare hematologice sunt mai frecvente, la Ac-225 problema cea mai importantă este apariția uscăciunii cauzate de afectarea glandelor salivare. În prezent, în multe centre se începe mai întâi cu Lu-177, iar dacă nu se obține răspuns, se utilizează Ac-225. În viitor, sunt studiate și protocoale care combină cei doi agenți.
Tratamentul cu Actiniu-225 PSMA nu este încă acceptat ca tratament standard la nivel mondial, însă în numeroase centre se desfășoară studii clinice de fază II și fază III. Rezultatele obținute sunt destul de promițătoare; au fost raportate reduceri semnificative ale tumorii și scăderi dramatice ale valorilor PSA, chiar și la pacienții cu cancer de prostată cu speranță de viață limitată, care nu au răspuns la alte tratamente. Se estimează că, în viitor, actiniul va putea fi utilizat nu doar în cancerul de prostată, ci și în alte tipuri de cancer, precum tumorile neuroendocrine, cancerul ovarian, leucemia și tumorile cerebrale. De asemenea, se lucrează la protocoale de tratament combinat cu Lu-177, astfel încât să poată fi vizate simultan atât masele tumorale mari, cât și micrometastazele.
Actiniul-225 (Ac-225) este un radioizotop radioactiv care emite particule alfa, folosit în terapia țintită pentru tratarea cancerului, în special al cancerului de prostată în stadiu avansat. Are o rază de acțiune scurtă, dar de energie ridicată, distrugând celulele tumorale cu prejudiciu minim asupra țesuturilor sănătoase.
Actiniul este atașat unui ligand PSMA, care se leagă de receptorii PSMA de pe suprafața celulelor canceroase de prostată și transportă substanța direct la tumoră. Radiația alfa eliberată provoacă rupturi ale ADN-ului în celula canceroasă, distrugând-o, iar tratamentul se administrează de obicei o dată la 6–8 săptămâni.
Cel mai frecvent efect secundar este uscăciunea gurii (xerostomia) și tulburările de gust, cauzate de afectarea glandelor salivare. Pot apărea și un risc ușor de afectare renală, precum și, rareori, efecte hematologice precum anemia sau scăderea trombocitelor, însă acestea sunt de regulă mai ușoare decât cele ale chimioterapiei.
Lu-177 emite particule beta cu rază de acțiune mai lungă, potrivite pentru zone tumorale extinse, dar cu eficacitate potențial mai scăzută. Ac-225 emite particule alfa cu rază scurtă, dar cu un efect distructiv mult mai puternic, fiind mai eficient în tumorile mici și rezistente la alte tratamente.
Nu, pacientul nu este izolat în timpul administrării, deoarece radiația eliberată în mediul înconjurător este foarte redusă. Tratamentul se efectuează de obicei în regim ambulatoriu, în centre specializate de radiofarmacie, sub supravegherea medicilor de medicină nucleară.
Data ultimei actualizări: 17 mai 2026
Data publicării: 17 mai 2026
Medicină Nucleară