Ce este meningita, care sunt simptomele, ce o cauzează și cum se poate preveni?

Meningita, care poate afecta persoane de toate vârstele și este considerată o infecție gravă, apare în special la bebeluși, copii mici, adolescenți și tineri adulți. Dacă nu este tratată rapid, poate duce la sepsis, o infecție care pune viața în pericol, și la leziuni permanente ale creierului sau nervilor.

Meningita, care poate afecta persoane de toate vârstele și este considerată o infecție gravă, apare în special la bebeluși, copii mici, adolescenți și tineri adulți. Dacă nu este tratată rapid, poate duce la sepsis, o infecție care pune viața în pericol, și la leziuni permanente ale creierului sau nervilor.

Ce este meningita?

Meningita este o afecțiune care apare din inflamarea membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării, cunoscute sub numele de meninge. Aceasta se dezvoltă ca urmare a infecției lichidului care înconjoară meninge. Meningita poate fi cauzată de paraziți, virusuri, ciuperci sau bacterii. În cazul copiilor mici și al adulților, pneumococii sunt cea mai frecventă cauză de meningită. Meningita pneumococică, care poate fi prevenită prin vaccinare, este adesea asociată cu infecții ale urechii medii, pneumonie și sinuzită. Un alt tip de meningită, întâlnit atât la copii, cât și la adulți, este cauzat de infecțiile cu meningococi. Acești agenți patogeni, care provoacă adesea epidemii în cazarmale militare, cămine studențești și școli, pot infecta căile respiratorii superioare și pot răspândi infecția până la creier. Alt tip de bacterie, Listeria, se transmite adesea prin alimente nepasteurizate și afectează în special femeile însărcinate, nou-născuții, persoanele în vârstă și cele cu sistem imunitar slăbit. Listeria poate provoca meningită prin infecție. Meningitele de origine bacteriană și virală sunt mai frecvente decât cele parazitare și fungice. Meningitele virale sunt de obicei mai ușoare, în timp ce meningitele bacteriene pot reprezenta un risc de deces atât pentru adulți, cât și pentru copii.

Care sunt simptomele meningitei?

Simptomele meningitei virale și bacteriene sunt aproape identice la începutul bolii. Totuși, simptomele meningitei bacteriene sunt de obicei mai severe și pot varia în funcție de vârstă.

Simptomele meningitei virale la bebeluși

Simptomele meningitei virale la bebeluși pot include:

• Scăderea apetitului
• Încetinirea mișcărilor
• Irritabilitate și agitație
• Letargie, adică o stare de somn extremă
• Umflătura pe locul unde se întâlnesc oasele craniului (fontanelă)
• Plâns constant
• Rigiditate în corp și gât
• Febră

Simptomele meningitei virale la adulți

Simptomele meningitei virale la adulți pot include:

• Durere de cap
• Febră
• Stare de somnolență
• Sensibilitate excesivă la lumină
• Scăderea apetitului
• Confuzie mentală
• Greață și vărsături
• Rigiditate și durere la gât
• Convulsii

Simptomele meningitei bacteriene

Simptomele meningitei bacteriene pot include:

• Confuzie mentală
• Greață și vărsături
• Durere de cap
• Rigiditate și durere la gât
• Irritabilitate
• Sensibilitate excesivă la lumină
• Febră și frisoane
• Vânătăi pe piele
• Stare de somnolență

Care sunt cauzele meningitei?

Cauzele meningitei variază în funcție de tipul bolii. Tipurile de meningită sunt următoarele:

Meningita bacteriană

Meningita bacteriană este cel mai grav tip de meningită. Dacă nu este tratată prompt, poate cauza daune cerebrale și poate pune viața în pericol. Cele mai frecvente bacterii care cauzează meningită sunt Streptococcus pneumoniae (pneumococ), Neisseria meningitidis (meningococ) și Listeria monocytogenes (în special la persoanele în vârstă, femeile însărcinate sau persoanele cu probleme de sistem imunitar). Aceste bacterii pot infecta lichidul care înconjoară membranele cerebrale prin sinusuri, urechi și gât. Persoanele infectate pot răspândi infecția prin tuse sau strănut, transmitând-o altora prin aerosoli.

Meningita fungică

Meningita fungică, comparativ cu meningitele bacteriene sau virale, este mai rar întâlnită la persoanele sănătoase. Este mai frecventă la persoanele cu probleme de sistem imunitar, cum ar fi cele cu SIDA sau cancer. Specii de fungi precum Cryptococcus, Blastomyces, Histoplasma și Coccidioides, care provin din sol sau din excremente de păsări contaminate, sunt cauzatori importanți ai meningitei fungice.

Meningita virală

Meningita virală este una dintre cele mai frecvente forme de meningită și apare în special în lunile de vară și toamnă. Infecțiile cauzate de virusurile Coxsackie A, Coxsackie B și Echovirusuri pot evolua spre meningită. Alte virusuri, cum ar fi cele care provoacă gripă, oreion, rujeolă, herpes, HIV și coltivirus, pot de asemenea cauza meningită.

Meningita parazitară

Meningita parazitară este mai rar întâlnită decât meningitele virale și bacteriene și nu este contagioasă. Este cauzată de paraziți din melci, pește crud sau păsări, precum și de alimente contaminate cu murdărie și excremente. Aceasta se numește meningita eozinofilică (EM). Trei paraziți principali care cauzează meningita parazitară sunt Angiostrongylus cantonensis, Baylisascaris procyonis și Gnathostoma spinigerum. O formă de meningită parazitară, cunoscută sub numele de meningita amibiană, apare atunci când parazitul intră în organism prin nas, ajungând la țesuturile cerebrale și provocând daune severe. Poate cauza halucinații și convulsii.

Cum se previne meningita?

Unele forme de meningită sunt contagioase, iar cel mai bun mod de a preveni boala este să se acorde atenție igienei personale. Virusurile și bacteriile care cauzează meningită se pot răspândi de la o persoană la alta prin tuse, strănut, sărut, îmbrățișări sau prin utilizarea periilor de dinți sau a ustensilelor de mâncare ale altor persoane. Pentru a preveni meningita, pot fi necesare următoarele măsuri:

1. Spălați-vă frecvent mâinile conform regulilor de igienă și asigurați-vă că le uscați bine după spălare. Asigurați-vă că toți membrii familiei, în special copiii, își spală mâinile înainte și după mese, precum și după utilizarea toaletei. Fiecare membru al familiei ar trebui să aibă prosoape separate sau să folosească prosoape de unică folosință.
2. Nu împărțiți obiectele personale, cum ar fi periuțele de dinți, produsele de machiaj, prosoapele, farfuriile, furculițele și lingurile cu alte persoane. De asemenea, nu mâncați din același vas cu altcineva și nu beți din același pahar.
3. Nu uitați să vă acoperiți gura și nasul atunci când tușiți sau strănutați.
4. Urmați un program de alimentație echilibrat și faceți exerciții fizice regulate. Acordați atenție orelor de somn și calității acestuia. Încercați să dormiți suficient.
5. Gătiți bine alimentele și evitați consumul de alimente crude sau nepasturizate.
6. Fiți atenți la vaccinările împotriva bacteriilor și virusurilor care pot cauza meningită, cum ar fi vaccinările împotriva gripei și pneumoniei. Asigurați-vă că copiii dvs. au fost vaccinați împotriva meningococului.

Cum se diagnostichează meningita?

Persoanele care prezintă simptome de meningită ar trebui să meargă la un centru medical pentru o examinare medicală. Simptomele nu sunt suficiente pentru a stabili diagnosticul de meningită. Inițial, pacientul este examinat de către medic. În timpul examinării, se verifică dacă există rigiditate la nivelul gâtului și dacă există erupții cutanate care ar putea indica o infecție bacteriană. De asemenea, se efectuează teste de sânge pentru a verifica prezența bacteriilor care cauzează meningita. Se pot aplica tomografii computerizate (CT) și imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a verifica prezența edemului și inflamației cerebrale. Meningita poate fi detectată prin prelevarea unui eșantion de lichid cefalorahidian. Folosind o seringă subțire, se preia lichidul din zona lombară și se testează pentru a confirma diagnosticul.

Tratamentul meningitei

Cea mai eficientă metodă de a preveni infecțiile cauzate de bacteriile care provoacă meningită este vaccinarea. Bebelușii care nu sunt vaccinați nu doar că se expun riscului personal, dar și riscă să transmită boala altora. Dacă tratamentul meningitei este întârziat, pot apărea complicații grave atât la adulți, cât și la copii, cum ar fi convulsii, daune cerebrale, pierderea auzului, probleme de memorie, dificultăți de învățare, probleme la mers, insuficiență renală, șoc și moarte. Tratamentul meningitei se efectuează în funcție de tipul bolii. În cazul meningitei bacteriene, medicul poate începe tratamentul cu un antibiotic cu spectru larg înainte de a identifica bacteria cauzatoare. După identificarea bacteriei, se poate aplica un tratament antibiotic specific. În unele cazuri, pot fi administrate și corticosteroizi pentru a reduce simptomele bolii. Meningita virală se poate vindeca adesea de la sine, fără tratament specific. Tratamentul se poate baza pe simptomele bolii și starea de durere și febră a pacientului. Medicul poate recomanda analgezice și medicamente pentru scăderea febrei, precum și odihnă. Dacă meningita este cauzată de un virus, cum ar fi herpesul sau gripa, medicul poate prescrie medicamente antivirale.