Epilepsie: Tipuri de Crize, Simptome și Metode de Tratament

Epilepsia este o afecțiune neurologică, provenind din sistemul nervos central. Este o stare medicală care poate cauza comportamente neobișnuite, uneori pierderi de conștiență și, în special, crize. Se estimează că afectează aproximativ 1% din populația mondială. Experții afirmă că pentru a diagnostica epilepsia, este necesar ca crizele să apară fără un factor declanșator identificabil, să se întâmple la intervale de cel puțin 24 de ore și să se repete de cel puțin două ori.

Ce Este Epilepsia?

Pentru a înțelege epilepsia, trebuie mai întâi să înțelegem corect conceptul de criză. O criză este o afecțiune medicală care creează o schimbare bruscă și neașteptată în mișcare, comportament, simțuri sau conștiență, ca urmare a unei disfuncții a activității electrice normale a creierului. Crizele pot avea multiple cauze. Deoarece crizele sunt cauzate de undele electrice necontrolate, persoanele afectate pot experimenta spasme musculare, confuzie mentală, pierdere de conștiență și mișcări necontrolate ale corpului. Deși nu se poate prezice cu exactitate cât timp va afecta o criză individul, în general, crizele se opresc de la sine în câteva secunde sau minute.

Epilepsia se referă la situația în care aceste crize se repetă în mod constant. Nu este corect să definim fiecare criză ca fiind epilepsie. Crizele pot apărea și din cauza unor factori precum febra mare, trauma craniană severă sau lipsa de oxigen. De asemenea, epilepsia este o boală care afectează conexiunile electrice din creier și are tendința de a persista pe durata vieții. Nu există un tratament complet pentru epilepsie, dar poate fi controlată cu ajutorul tratamentelor medicale și al medicamentelor.

Tipuri de Crize Epileptice

• Crize Parțiale Simple: În timpul crizelor parțiale simple, conștiența este completă, dar individul nu poate controla criza. Criza apare ca urmare a activității într-o mică zonă a creierului. Modul în care persoana este afectată depinde de zona creierului în care are loc criza. De exemplu, dacă criza se întâmplă în lobul occipital, care este implicat în funcția vizuală, persoana poate avea simptome care afectează câmpul vizual.
• Crize Parțiale Complexe: În acest tip de criză, conștiența este afectată. Persoana poate să nu-și amintească criza sau să experimenteze o pierdere temporară a memoriei. În timpul crizei, pot apărea mișcări precum mestecatul, linsul, înghițirea și priviri confuze.
• Crize Generalizate: Aceste crize afectează întregul creier și provoacă mișcări violente, necontrolate. Persoana poate prezenta mai întâi spasme musculare, urmate de contracții și relaxări ale tuturor mușchilor corpului, iar apoi cade la pământ.
• Crize Absente: Aceste crize, care se răspândesc în întregul creier, sunt ușoare, dar pot afecta viața dacă se repetă frecvent. Persoana pare să fie într-un vis în timpul crizei. În această perioadă, poate experimenta o pierdere scurtă de conștiență și nu percepe stimulii din jur. Aceste crize apar mai frecvent la copii cu vârste între 6 și 12 ani și sunt mai comune la fetele de această vârstă. Dacă nu sunt observate, pot duce la dificultăți de învățare la școală, cum ar fi să audă începutul unei propoziții dar nu și sfârșitul, sau lipsa de dorință de a participa la activități.

Care Sunt Simptomele Epilepsiei?

Simptomele epilepsiei depind de zona creierului în care au loc crizele.

Simptomele crizelor provenite din lobul temporal:

• Frică și panică bruscă
• Incapacitatea de a face legătura între evenimente, uitarea evenimentelor, confuzia între ceea ce s-a întâmplat și ceea ce nu s-a întâmplat
• Credința că cunosc persoane necunoscute sau incapabilitatea de a recunoaște persoane cunoscute
• Mirosuri și gusturi neplăcute pentru stomac

Simptomele crizelor provenite din lobul frontal:

• Probleme cu mișcarea, slăbiciune
• Rotația bruscă a capului
• Ridicarea involuntară a brațului
• Contracții și relaxări bruste ale membrelor
• Interrupții în vorbire
• Vorbire greu de înțeles
• Paralizie temporară
• Dacă partea stângă a corpului este afectată în timpul crizei, aceasta indică faptul că criza provine din lobul frontal drept.

Simptomele crizelor provenite din lobul parietal:

• Senzații senzoriale neobișnuite
• Amorțeală și senzație de amorțeală temporară

Simptomele crizelor provenite din lobul occipital:

• Lumini asemănătoare cu un flash care afectează vederea
• Vederea unor culori diferite de cele normale în câmpul vizual

În diagnosticarea și tratarea epilepsiei, este extrem de important să se înțeleagă în ce zonă a creierului se dezvoltă crizele. Din acest motiv, crizele trebuie observate cu atenție de către rudele pacientului și descrise detaliat medicilor.

Cum se Diagnostică Epilepsia?

Epilepsia este diagnosticată de neurologi. Este necesar să se obțină un istoric medical detaliat al pacientului și să se efectueze un examen neurologic amănunțit de către medic. Pentru diagnosticarea epilepsiei, pacientul trebuie să fie supus unor teste suplimentare. Printre metodele de testare utilizate se numără:

Electroencefalografia (EEG): Este o metodă folosită pentru a detecta activitățile electrice anormale ale creierului. A fost dezvoltată de Dr. Hans Berger în 1929. Utilizând metode electrice, dar fără a aplica curent electric direct pacientului, acest test nu provoacă durere sau disconfort. Electrozii sunt amplasați pe scalpul acoperit de păr și sunt conectați la un aparat de înregistrare pentru a capta și înregistra modelul activității electrice. Testul se efectuează într-o cameră special amenajată în spital, de către un tehnician EEG. Pacientul trebuie să stea întins pe spate, iar discurile plasate pe scalp sunt conectate la un aparat de înregistrare prin cabluri. Aparatul înregistrează semnalele cerebrale, care sunt prezentate sub formă de linii ondulate. Analiza înregistrării ajută la identificarea anomaliilor comparativ cu valorile normale, indicând posibile disfuncții cerebrale. Deoarece mișcarea poate afecta rezultatul testului, pacientul trebuie să rămână nemișcat. În anumite cazuri, pacientul poate fi rugat să rămână treaz pe parcursul nopții pentru a observa activitatea undelor cerebrale în timpul somnului. Pentru copii, medicul poate solicita ca aceștia să fie privați de somn înainte de test sau să li se administreze medicamente înainte de test.

Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM): Imagistica prin rezonanță magnetică este o metodă de imagistică medicală care utilizează câmpuri magnetice și unde radio pentru a produce imagini detaliate ale țesuturilor și organelor din corp. În cazul epilepsiei, se obține o imagine a creierului. Spre deosebire de radiografia cu raze X, care folosește radiații ionizante, IRM-ul se bazează pe caracteristicile magnetice ale atomilor. Aparatul IRM este un magnet mare, de formă tubulară, care creează un câmp magnetic intens în jurul corpului, aliniind atomii de hidrogen din țesuturi. Astfel, moleculele de apă din corp sunt reordonate temporar, generând semnale care sunt folosite pentru a crea imagini ale regiunii examinate. IRM-ul permite obținerea de imagini tridimensionale.

Tomografia cu Emisie de Pozitroni (PET): Este o tehnică de imagistică medicală utilizată pentru evaluarea activității energetice a creierului. Pacientul primește medicamente radiomarcate care conțin substanțe radioactive ce sunt absorbite de organe și țesuturi, indicând activitatea chimică intensă. În cazul bolilor cerebrale, medicamentele folosite conțin marcaje care se leagă de glucoză și alte compuși. Scannerul PET vizualizează glucoza radioactivă, indicând regiunile creierului care utilizează cel mai mult glucoză. Imaginile PET sunt programate să arate diferite culori sau niveluri de strălucire în funcție de cantitatea de glucoză utilizată, ajutând astfel la identificarea zonelor afectate de epilepsie.

Metodele de Tratament pentru Epilepsie

Tratamentul epilepsiei trebuie să fie personalizat. Este important să se elaboreze un plan de tratament bazat pe cauză. Tratamentul principal este realizat de mulți ani cu ajutorul medicamentelor antiepileptice, care previn apariția crizelor. Aceste medicamente sunt eficiente pentru majoritatea pacienților. Pentru pacienții care nu răspund la medicamente, se pot aplica tratamente stimulatoare și chirurgie pentru epilepsie.

Pentru epilepsia rezistentă la medicamente, se pot utiliza diete ketogenice ca tratamente nutriționale. Dieta ketogenă este un model dietetic cu un conținut ridicat de grăsimi și scăzut de carbohidrați. Această dietă profită de efectele anticonvulsivante ale corpilor cetonici, acizilor grași și nivelurilor scăzute de glucoză. Dieta ketogenă are mai multe aplicații diferite și trebuie să fie personalizată. Este important ca tratamentul să fie realizat de un dietetician specializat și ca pacientul să fie monitorizat atent.