Ce este boala de gelozie extremă? Simptomele și tratamentul

Boala de gelozie extremă este o problemă semnificativă în întreaga lume, inclusiv în țara noastră, unde violența, în special violența împotriva femeilor, se prezintă ca o problemă importantă.

În întreaga lume, inclusiv în țara noastră, violența, în special violența împotriva femeilor, este o problemă semnificativă. De fiecare dată, persoana care exercită violența încearcă să se justifice cu cuvintele „Te iubesc foarte mult, sunt foarte gelos”. Dar ce fel de „dragoste” este aceea care duce la bătutul unei femei până la moarte, la înjunghiere, la incendiere sau chiar la turnarea de beton peste ea? Este oare aceasta o manifestare a „dragostei” sau, dimpotrivă, o lipsă extremă de respect care otrăvește viața celeilalte persoane?

Am discutat cu Psihologul Specialist Ezgi Dokuzlu de la Centrul de Sănătate Anadolu despre „gelozie”, care este adesea indicată ca fiind cauza principală a violenței împotriva femeilor. Ce este această gelozie? Este un sentiment care trebuie să existe în orice relație? „Gelozia este unul dintre cele mai distrugătoare sentimente în relațiile de cuplu și este una dintre cele mai mari probleme între parteneri în zilele noastre”, spune Psihologul Specialist Ezgi Dokuzlu. Gelozia, care poate fi observată în primii ani ai vieții ca dorință de a nu împărtăși persoana iubită cu alții, poate ajunge la dimensiuni deranjante pentru adulții din etapele ulterioare ale vieții. Psihologul Specialist Ezgi Dokuzlu explică: „Gelozia este o stare patologică caracterizată prin frica de a pierde legătura cu persoana cu care avem o relație strânsă sau de a o vedea în pericol, care se manifestă printr-o intensă neliniște și furie. De fapt, gelozia nu este exact un sentiment, ci un amestec de reacții, îndoieli și gânduri.”

Iată ce spune Psihologul Specialist Ezgi Dokuzlu despre gelozie și recomandările sale pentru părinți în creșterea copiilor...

Persoanele care intră într-o criză de gelozie și recurg la violență împotriva partenerului lor și care își justifică comportamentul spunând că „îmi pasă foarte mult, sunt extrem de gelos”, demonstrează, de fapt, probleme mai mari, cum ar fi dificultăți în controlul furiei, tendința spre violență și lipsa unei psihologii sănătoase. Pentru persoanele care recurg la violență din cauza geloziei și care chiar pot duce persoana iubită până la moarte sau îi provoacă daune grave, problema este mult mai complexă decât simpla gelozie.

Boala de gelozie extremă: Bărbații sunt mai egoiști în discuțiile despre gelozie

Cercetările arată că femeile au o atitudine mai constructivă în problemele legate de gelozie comparativ cu bărbații. În timpul discuțiilor despre gelozie, bărbații tind să fie mai egoiști, în timp ce femeile manifestă o tendință de a păstra ordinea și armonia în relație. Cu toate acestea, nivelul geloziei nu diferă semnificativ între femei și bărbați.

Boala de gelozie extremă: Gelozia poate fi legată de stima de sine scăzută, nesiguranță, sentimentul de insuficiență, diferențe culturale, nivelul educațional sau deficiențele în comunicare

Cuplurile căsătorite tind să se comporte mai constructiv și conciliant în problemele legate de gelozie comparativ cu cuplurile necăsătorite. Pe măsură ce timpul trece, aceste probleme sunt mai puțin frecvente. Cu cât durata relației este mai lungă, cu atât reacțiile și discuțiile legate de gelozie scad.

Boala de gelozie extremă: Rușinea și comportamentele greșite ale părinților pot duce la gelozie patologică

Gelozia patologică (Sindromul Othello) este o formă extremă de gelozie, considerată „bolnavă”, care depășește nivelurile normale de gelozie. Aceasta implică o frică intensă de pierdere și presupunerea că relația va suferi din cauza unei scăderi a iubirii. De obicei, acest lucru apare între parteneri și este cunoscut că persoanele cu schizofrenie și tulburare bipolară sunt predispuse la acest comportament. Problemele de stima de sine, traumele din copilărie, în special rușinea și abandonul, frica intensă de pierdere și comportamentele greșite ale părinților în timpul copilăriei influențează acest fenomen.

Semnele geloziei patologice sunt descrise astfel:

Acești oameni încep prin a restricționa viața partenerului. Pot împiedica accesul acestuia la medii sociale sau pot limita utilizarea rețelelor sociale. Nu ezită să-și urmărească partenerul și nu se sfiesc să continue să-l supravegheze și să-i limiteze viața chiar și după încheierea relației. După despărțire, îi deranjează pe partenerii lor, recurg adesea la violență psihologică și afirmă frecvent că au suferit crize de furie din cauza geloziei. Ca rezultat, aplică de obicei violență fizică și cred că au dreptul să facă asta.

Dacă gelozia extremă a dus la creșterea disputelor și deteriorarea comunicării în relație, trebuie căutată ajutorul

Gelozia extremă poate fi tratată prin medicamente și psihoterapie. În relații, încrederea reciprocă, comunicarea deschisă și menținerea empatiei pot ajuta la controlul geloziei. Dacă gelozia a dus la creșterea disputelor, deteriorarea comunicării și afectarea respectului și gândurilor reciproce, cuplul trebuie să caute neapărat ajutor terapeutic.

Cei care percep gelozia extremă ca pe o formă de dragoste pot fi persoane care au crescut fără iubire și atenție

Unii oameni își doresc să fie geloși. Persoanele care doresc să fie geloase pot fi, de fapt, persoane care au crescut fără dragoste și atenție. Aceste persoane consideră că a fi iubit înseamnă a fi „gelos”. Cei care au fost expuși la atitudini neglijente și iresponsabile ale părinților și care au nevoie excesivă de atenție pot fi crescuți fără dragoste sau cu o atitudine inconsistentă. Lipsa de dragoste, inconsistența sau cuvintele exagerate și goale ale iubirii din familie pot afecta negativ dezvoltarea copiilor. Un copil care nu știe ce înseamnă dragostea reală și comunicarea corectă poate avea dificultăți în a distinge greșelile în relațiile umane mai târziu. De exemplu, dacă un băiat vede că tatăl său manifestă gelozie față de mama sa și îi limitează libertatea, copilul poate confunda iubirea cu „posesiunea” mai târziu.

Gelozia extremă nu provine din „foarte multă dragoste”

Explicația recentă a violenței împotriva femeilor, chiar și a crimelor, este întotdeauna aceeași: „Am iubit prea mult, am fost prea gelos”... Cu toate acestea, conform experților, gelozia nu este o manifestare a dragostei.

Persoanele geloase pot exprima uneori gelozia ca pe o dovadă a valorii pe care o atribuie persoanei în cauză, în încercarea de a o lega de o cauză logică. Există o percepție că gelozia provine dintr-o dragoste excesivă și că comportamentele persoanei geloase ies de sub control din cauza acestei iubiri în exces. În general, auzim fraze clasice de genul „dragostea m-a orbit”. În realitate, situația nu este așa. Persoana geloasă care nu dorește să împărtășească partenerul cu alții poate fi definită ca având o problemă atunci când nu mai poate controla situația.

Gândurile obsesive și obsesive incluse în relație pot deteriora relația și, în locul geloziei considerată inofensivă, pot evolua spre gânduri patologice și comportamente de control care limitează libertatea partenerului. Este esențial să se recunoască faptul că restricțiile din relație nu sunt cauzate de dragoste, ci de probleme subiacente, și să se rezolve această situație printr-o comunicare corectă sau cu ajutorul unui terapeut de relații. În caz contrar, situația poate deveni mai complexă și, de obicei, relațiile se încheie din acest motiv.

Nu doar mama, ci și tatăl are un rol important

În societatea noastră, violența împotriva femeilor este în continuă creștere. Din păcate, femeile sunt adesea blamate pentru acest lucru, fiind acuzate că își cresc fiii în spiritul violenței. Dar oare tații nu au nicio vină? Atunci când creștem copii, nu doar mamele, ci și tații au un rol esențial. Iată câteva recomandări pentru tați:

• Respectul față de mamă trebuie să fie subliniat în mod special de către tată și trebuie să fie un model pentru copii în această privință. Toate femeile din familie trebuie respectate.
• Nu trebuie să facă distincție între băieți și fete.
• Nu trebuie să folosească porecle care subliniază sexul copilului, fie el băiat sau fată.
• Părinții nu ar trebui să îndrume copiii în funcție de sexul lor în primii ani ai vieții, fie că este vorba de jucării, cursuri sau activități (de exemplu, să îndrume băieții către sporturi de luptă sau să ofere jucării de tip armă).
• Tatăl trebuie să aibă un rol activ în gospodărie, în îngrijirea și educația copiilor, fără a aștepta să fie servit. Trebuie să evite distincțiile de gen, precum „munca femeii” sau „munca bărbatului”.

Recomandări pentru familii pentru a crește copii feriți de gelozia extremă și violență

• După vârsta de 3 ani, copiii ar trebui să aibă o anumită influență asupra deciziilor din familie, în anumite limite și în anumite subiecte.
• Copiii nu ar trebui să fie martori la disputele dintre părinți și, chiar dacă se întâmplă, ar trebui să vadă că acestea nu sunt distructive și nu conțin acuzații, ci sunt constructive. După dispută, copilul ar trebui să observe că s-a ajuns la un consens.
• Părinții trebuie să fie respectuoși și înțelegători unul față de celălalt și să reflecteze această atitudine și către copii.
• Copilul trebuie să simtă legătura dintre mamă și tată. Trebuie să fie conștient că este „copil” în familie.
• Copiii nu trebuie să fie umiliți sau supuși insultelor.
• Uneori, părinții ascund copiilor planurile de vacanță sau călătorii pentru a evita problemele. Aceasta poate crea un sentiment de abandon în rândul copiilor. Orice situație poate fi explicată copiilor în mod adecvat vârstei lor. Subiectele neexplicate sau ascunse pot genera răspunsuri greșite în mintea copiilor, ceea ce poate avea efecte negative asupra vieții lor viitoare.
• Laudarea băieților în funcție de sexul lor le poate aduce obiceiul de a considera acest aspect drept un avantaj. În special în țara noastră, laudele legate de sexul băieților pot influența negativ percepția acestora asupra persoanelor din jur și, în mod special, asupra sexului opus. Când copilului i se predă ideea că a fi băiat este un privilegiu, el va respecta mai puțin femeile din jurul său, inclusiv mama sa, ceea ce va afecta relațiile sale sociale și profesionale.
• Supraestimarea ceremonilor de circumcizie, transportul copiilor pe „tron” și accentul excesiv pus pe conceptul de „bărbat” în primii ani de viață, precum și învățarea că băieții care plâng sunt slabi, sunt greșeli care pot afecta personalitatea, psihologia și credințele copilului privind relațiile sociale.