Ce este delirul? Care sunt simptomele delirului?

Delirul este o tulburare acută a conștienței care apare brusc, în câteva ore sau zile, și afectează grav gândirea, atenția și percepția realității. Persoana aflată în stare de delir poate deveni confuză, își poate pierde noțiunea timpului și locului și poate avea halucinații, simptomele variind în intensitate pe parcursul zilei. Este considerat o urgență medicală, fiind de obicei semnul unei alte afecțiuni ce necesită tratament.

Delirul este o tulburare acută a conștienței, cu debut rapid, care afectează grav gândirea, atenția și percepția unei persoane. Apare de obicei în ore sau zile, cu simptome fluctuante — confuzie, dezorientare, halucinații și tulburări de somn — fiind adesea cauzat de infecții, dezechilibre metabolice sau reacții la medicamente.

Delirul este o stare acută de modificare a conștienței, care apare într-un timp scurt și provoacă tulburări grave ale proceselor mentale. Este un tablou clinic ce evoluează cu fluctuații evidente ale capacității persoanei de a gândi, a percepe, a fi conștientă și a-și menține atenția. De obicei se instalează brusc, în câteva ore sau zile, iar simptomele se pot accentua sau diminua pe parcursul zilei. Persoana aflată în stare de delir își poate pierde legătura cu mediul înconjurător. Poate confunda locul în care se află, poate avea o percepție alterată a timpului și poate avea halucinații.

Ce este delirul?

Este o tulburare acută a funcției cerebrale, caracterizată prin confuzie cu debut brusc, pierderea atenției, tulburări de gândire și dificultăți severe în interpretarea mediului înconjurător. Această situație poate apărea în legătură cu o boală neurologică sau sistemică și poate provoca iluzii la nivelul percepției senzoriale a persoanei. Persoana are dificultăți în a înțelege ce i se spune, în a gândi logic și în a lua decizii. De obicei, evoluția este fluctuantă. Pacientul poate părea, la un moment dat, treaz și atent, iar la scurt timp după aceea poate fi complet confuz. Delirul este considerat o urgență medicală, deoarece este, de cele mai multe ori, semnul unei alte boli care necesită tratament.

De ce apare delirul?

În apariția delirului joacă un rol factori metabolici, infecțioși, neurologici și toxici. Modificările bruște apărute în organism pot perturba echilibrul chimic al creierului, afectând funcțiile de percepție și de conștiență. Infecțiile, febra, insuficiența renală, disfuncțiile hepatice și fluctuațiile glicemiei pot provoca delir. Dependența de medicamente, sindromul de întrerupere și efectele secundare ale unor medicamente se numără printre factorii importanți. Persoanele vârstnice, cele cu boli cronice, pacienții aflați în terapie intensivă și cei aflați în perioada postoperatorie sunt, în special, expuși riscului. Vârsta înaintată și antecedentele de demență cresc semnificativ probabilitatea apariției delirului.

Care sunt simptomele delirului?

Simptomele au o evoluție fluctuantă. Se pot agrava brusc și apoi se pot apropia din nou de normal. Abilitățile cognitive, percepția și comportamentul persoanei sunt afectate semnificativ în acest proces. Simptomele sunt de multe ori observate de cei din jur, deoarece la persoana respectivă apare o schimbare bruscă și evidentă a comportamentului și a stării de conștiență.

Simptomele delirului sunt următoarele:

• Dificultăți de concentrare și atenție dispersată
• Pierderi de memorie, incapacitatea de a-și aminti ce i s-a spus
• Confuzie privind locul, timpul și identitatea persoanelor
• Halucinații (a vedea sau auzi lucruri care nu există)
• Vorbire ilogică, pierderea firului discuției
• Neliniște în mișcări sau încetinire excesivă
• Perturbarea ciclului somn-veghe
• Frică, paranoia, schimbări emoționale bruște

Care sunt tipurile de delir?

Delirul poate apărea în tipuri diferite, în funcție de simptome, tiparul comportamental și evoluția clinică. Deoarece fiecare tip evoluează cu simptome diferite, abordarea de tratament variază, de asemenea.

Tipurile de delir sunt următoarele:

• Delir hiperactiv (agitație, țipete, agresivitate, tulburări de somn)
• Delir hipoactiv (apatie, lipsă de reacție, somnolență)
• Delir mixt (alternarea simptomelor hiperactive și hipoactive)
• Delir cauzat de o afecțiune medicală

Ce boli provoacă delirul?

Delirul este, de cele mai multe ori, consecința unei alte afecțiuni, motiv pentru care identificarea cauzei medicale stă la baza tratamentului. Infecțiile, în special cele urinare și pneumonia, sunt printre cele mai frecvente cauze la persoanele vârstnice. Afecțiunile metabolice precum glicemia instabilă, tulburările tiroidiene, insuficiența renală și insuficiența hepatică pot perturba funcțiile creierului. Insuficiența cardiacă, nivelul scăzut de oxigen și tulburările respiratorii sunt, de asemenea, factori declanșatori. Antidepresivele, antialgicele, anestezicele și medicamentele steroidiene pot provoca delir.

Cum se diagnostichează delirul?

Diagnosticul începe prin observarea modificărilor bruște ale comportamentului, stării cognitive și interacțiunii pacientului cu mediul înconjurător. Medicul obține de la apropiații pacientului informații despre debutul, durata și factorii declanșatori ai simptomelor. Se realizează o evaluare a stării mentale și se măsoară atenția, coerența vorbirii, memoria și orientarea pacientului. Analizele de sânge, examenul de urină și valorile biochimice sunt folosite pentru investigarea tulburărilor metabolice. Metodele de imagistică cerebrală (CT, RMN) sunt evaluate atunci când se suspectează traumatism, tumoră sau infarct. Revizuirea medicamentelor utilizate este importantă, deoarece delirul cauzat de efecte secundare este destul de frecvent.

Care sunt diferențele dintre delir și demență?

Deși delirul și demența prezintă simptome asemănătoare, ele diferă prin durata debutului, evoluție și abordarea de tratament. Delirul apare într-un timp foarte scurt, iar simptomele sunt fluctuante. Demența, în schimb, avansează pe parcursul unor luni sau ani și este permanentă. În delir, nivelul de conștiență și atenția sunt afectate în mod evident, în timp ce în demență se observă o scădere lentă a memoriei și a funcțiilor cognitive. Delirul este, de cele mai multe ori, reversibil, în timp ce demența este permanentă și nu poate fi vindecată complet.

Cum se tratează delirul?

Scopul principal al tratamentului este identificarea și înlăturarea cauzei subiacente. Dacă există o infecție, se administrează antibiotice; dacă există un dezechilibru electrolitic, acesta este corectat; iar fluctuațiile glicemiei sunt reglate. Controlul durerii, suportul cu oxigen și echilibrul hidro-electrolitic reprezintă o parte importantă a tratamentului. La pacienții din terapie intensivă este necesară reglarea factorilor de mediu (lumină, zgomot, orientare). În situațiile necesare, se pot utiliza pe termen scurt medicamente sedative. Pe parcursul tratamentului, sprijinul familiei, prezența unor persoane care oferă siguranță pacientului și o comunicare deschisă grăbesc vindecarea.

Poate fi prevenit delirul?

Deși delirul nu poate fi prevenit în totalitate, riscul poate fi redus, iar printr-o intervenție timpurie poate fi depășit mai ușor. Somnul regulat, aportul suficient de lichide, utilizarea medicamentelor sub control medical și prevenirea fluctuațiilor bruște ale glicemiei sunt importante. În spitale, este util să se ofere sprijin de orientare (informații despre zi, oră, loc), în special pentru pacienții vârstnici și cei aflați în perioada postoperatorie. Tratarea precoce a infecțiilor, evitarea imobilizării pe termen lung și controlul nivelurilor de oxigen sunt strategii de prevenire. Familiile pot contribui, de asemenea, la tratament prin recunoașterea timpurie a simptomelor.

Întrebări frecvente despre delir

Delirul este trecător?

De cele mai multe ori este trecător, iar simptomele se pot ameliora atunci când este tratată cauza subiacentă. Însă, dacă tratamentul întârzie, pot rămâne efecte permanente.

Delirul este mai frecvent la vârstnici?

Da, este mai frecvent, în special la persoanele peste 65 de ani, la cele cu boli cronice și la cele tratate în spital. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, creierul devine mai sensibil la factorii de stres.

Delirul este același lucru cu psihoza?

Nu, psihoza se manifestă mai ales prin tulburări de gândire și percepție, în timp ce delirul evoluează cu modificări ale conștienței și atenției. Diferențierea clinică necesită o evaluare profesională.

Delirul trece de la sine?

În unele cazuri ușoare poate fi trecător. Însă, dacă nu este tratată cauza, poate provoca complicații grave. Din acest motiv, o evaluare medicală este necesară.

Delirul poate reapărea?

Delirul poate reapărea dacă survine din nou cauza subiacentă. Riscul este mai ridicat, în special la persoanele cu boli cronice.

Întrebări frecvente

Delirul este trecător?

De cele mai multe ori da, iar simptomele se pot ameliora atunci când este tratată cauza subiacentă. Dacă tratamentul întârzie, însă, pot rămâne efecte permanente.

Delirul este mai frecvent la vârstnici?

Da, este mai frecvent la persoanele peste 65 de ani, la cele cu boli cronice și la cele tratate în spital, deoarece pe măsură ce înaintăm în vârstă creierul devine mai sensibil la factorii de stres.

Delirul este același lucru cu psihoza?

Nu. Psihoza se manifestă mai ales prin tulburări de gândire și percepție, în timp ce delirul evoluează cu modificări ale conștienței și atenției. Diferențierea clinică necesită o evaluare profesională.

Delirul trece de la sine?

În unele cazuri ușoare poate fi trecător, dar dacă nu este tratată cauza poate provoca complicații grave, motiv pentru care o evaluare medicală este necesară.

Delirul poate reapărea?

Da, poate reapărea dacă survine din nou cauza subiacentă. Riscul este mai ridicat, în special la persoanele cu boli cronice.