Ce este tahicardia? Simptome și tratament

Tahicardia este starea în care frecvența bătăilor inimii este mai mare decât normal. La adulți, frecvența cardiacă normală în repaus trebuie să fie între 60 și 100 de bătăi pe minut. Atunci când inima depășește această limită și funcționează la peste 100 de bătăi pe minut, această situație este definită drept tahicardie. Tahicardia poate avea cauze fiziologice, precum efortul fizic, stresul sau febra, dar poate fi și un semn al unei boli cardiovasculare grave, care perturbă ritmul cardiac. Deși tahicardiile ușoare și temporare sunt, de cele mai multe ori, inofensive, unele tipuri pot împiedica funcționarea eficientă a inimii, provocând scăderea fluxului sanguin, amețeală, leșin sau chiar stop cardiac brusc.

Tahicardia este starea în care inima bate mai repede decât în mod normal — peste 100 de bătăi pe minut la adulți, față de intervalul normal de repaus de 60-100. Poate avea cauze fiziologice, precum efortul sau stresul, sau poate semnala o afecțiune cardiovasculară gravă, provocând amețeală, leșin sau, în cazuri severe, stop cardiac.

Ce Este Tahicardia?

Este situația în care inima bate mai repede decât normal, în stare de repaus. Această situație poate avea originea în camerele superioare ale inimii (atrii), în camerele inferioare (ventricule) sau în sistemul de conducere electrică a inimii. Tahicardia nu este o boală, ci semnul unei tulburări. Atunci când inima începe să bată mai repede, este posibil să nu mai poată pompa suficient sânge către organism. Acest lucru poate face ca organele să nu primească suficient oxigen și poate provoca diverse simptome.

Unele cazuri de tahicardie sunt complet temporare și inofensive. De exemplu, este normal ca inima să se accelereze în timpul efortului fizic sau în situații precum frica sau emoția. Totuși, palpitațiile care apar în repaus sau debutează brusc și durează minute în șir pot fi semnul unei probleme serioase. Tahicardia poate avea diferite tipuri, iar fiecare tip necesită o abordare terapeutică diferită. Caracteristici precum regularitatea sau neregularitatea ritmului cardiac și originea bătăilor — din atrii sau din ventricule — determină importanța clinică a tahicardiei.

Care Sunt Tipurile De Tahicardie?

Fiecare tip de tahicardie diferă atât prin cauze, cât și prin profilul de risc. Tahicardiile sunt clasificate, în principal, în tahicardie supraventriculară (cu origine în camerele superioare ale inimii), tahicardie ventriculară (cu origine în camerele inferioare ale inimii) și tahicardie sinusală (creșterea frecvenței pe calea normală de conducere).

Identificarea corectă a tipului de tahicardie este importantă pentru stabilirea tratamentului. În timp ce unele tahicardii sunt inofensive și temporare, altele pot provoca tulburări de ritm cu risc vital. Electrocardiografia (EKG) este metoda de diagnostic de bază pentru identificarea tipului de tahicardie. Principalele tipuri de tahicardie sunt următoarele:

• Tahicardia sinusală: Are originea în nodul sinusal, pacemaker-ul natural al inimii. Se dezvoltă, de obicei, ca urmare a efortului fizic, stresului, febrei, anemiei sau bolilor tiroidiene. Poate fi fiziologică și, de obicei, nu necesită tratament.
• Tahicardia supraventriculară (TSV): Își are originea în atrii. Inima se accelerează brusc și revine, la fel de brusc, la normal. Frecvența cardiacă este, de obicei, între 150 și 250 de bătăi pe minut. Cea mai frecventă formă este tahicardia prin reintrare nodală atrioventriculară (TRNAV).
• Fibrilația atrială (FiA): Apar impulsuri electrice neregulate și foarte rapide la nivelul atriilor. Pulsul este neregulat și, de obicei, rapid. Poate crește riscul de accident vascular cerebral.
• Flutterul atrial: Apar bătăi regulate, dar foarte rapide, la nivelul atriilor (tipic, 250-350 pe minut). Ritmul cardiac este regulat, dar cu o frecvență anormală. Este recunoscut, de obicei, prin aspectul de „dinți de fierăstrău” pe EKG.
• Tahicardia ventriculară (TV): Își are originea în camerele inferioare ale inimii (ventricule). Este, de obicei, asociată cu boli cardiace grave (de exemplu, după un infarct miocardic). Poate pune viața în pericol și poate duce la stop cardiac brusc.
• Fibrilația ventriculară (FiV): Se manifestă printr-o activitate electrică complet neregulată și necontrolată la nivelul ventriculilor inimii. Inima nu mai poate pompa sânge; este letală dacă nu se intervine imediat. Este o urgență medicală și necesită șoc electric (defibrilare).

De Ce Apare Tahicardia?

Cauzele care duc la accelerarea bătăilor inimii provin, de obicei, din tulburări structurale sau funcționale care afectează sistemul electric al inimii. Pe lângă acestea, dezechilibrele hormonale, tulburările electrolitice, infecțiile, stresul excesiv, medicamentele sau toxinele pot provoca, de asemenea, tahicardie.

Tahicardia poate fi o stare temporară, dar poate apărea și sub formă de episoade permanente sau recurente. De aceea, investigarea detaliată a factorilor care provoacă tahicardia are o importanță critică pentru stabilirea tratamentului corect. Principalele cauze ale tahicardiei sunt următoarele:

• Cauze fiziologice (inofensive): Efort fizic, frică, emoție, stres, stimuli emoționali intenși, febră mare, exces de cofeină
• Boli cardiace: Insuficiență cardiacă, infarct miocardic, boli ale valvelor cardiace, tulburări congenitale de ritm cardiac (sindroame de aritmie)
• Dezechilibre electrolitice: Niveluri scăzute de potasiu, magneziu sau calciu, pierdere excesivă de lichide (deshidratare)
• Tulburări hormonale: Hipertiroidism (activitate excesivă a glandei tiroide), feocromocitom (tumoră suprarenală rară)
• Tulburări ale sistemului respirator și circulator: Embolie pulmonară, anemie, deficit de oxigen (hipoxemie)
• Factori psihologici: Atac de panică, tulburări de anxietate, hiperventilație (respirație rapidă și profundă)

Care Sunt Simptomele Tahicardiei?

Deoarece tahicardia este o afecțiune care apare atunci când inima bate mai repede decât în mod normal, cel mai adesea primul simptom resimțit este palpitația. Atunci când ritmul cardiac se accelerează brusc, persoana poate simți bătăi puternice, rapide și, uneori, neregulate în piept. Aceste palpitații pot dura câteva secunde sau pot continua timp de minute în șir. În unele tipuri de tahicardie, chiar dacă bătăile inimii sunt regulate, din cauza accelerării, este posibil ca organismul să nu primească suficient sânge; acest lucru poate afecta diverse organe.

Bătăile rapide ale inimii pot perturba echilibrul de oxigen al organismului, provocând simptome precum amețeală, durere în piept, dificultăți de respirație, oboseală și chiar leșin. Uneori, tahicardia se limitează doar la senzația de accelerare a bătăilor inimii, în timp ce alteori poate indica o tulburare de ritm gravă, care poate evolua până la stop cardiac brusc. Palpitațiile inexplicabile care apar în special în repaus trebuie evaluate cu atenție.

Cum Se Diagnostichează Tahicardia?

Diagnosticul tahicardiei începe, în primul rând, cu chestionarea detaliată a simptomelor pacientului și cu un examen fizic. Informații precum momentul debutului palpitațiilor, durata acestora și dacă apar la efort sau în repaus oferă indicii importante medicului. Totuși, principalul instrument de diagnostic pentru identificarea tahicardiei este electrocardiografia (EKG). EKG-ul înregistrează activitatea electrică a inimii și este utilizat pentru a determina ce tip de tahicardie este prezent.

Dacă palpitațiile trec rapid, este posibil ca EKG-ul clasic să nu le poată depista. În acest caz, pacientului i se montează un monitor Holter timp de 24-48 de ore. Cu ajutorul acestui dispozitiv, bătăile inimii sunt monitorizate pe parcursul zilei, iar tulburarea de ritm este înregistrată atunci când apare. De asemenea, în anumite situații, pot fi necesare investigații avansate, precum testul de efort, ecocardiografia (ecografia cardiacă) și studiile electrofiziologice (EPS).

Pe lângă acestea, se efectuează și analize de sânge pentru a depista afecțiuni sistemice care pot cauza tahicardie, precum tulburările electrolitice, bolile tiroidiene sau anemia. Scopul procesului de diagnostic nu este doar determinarea frecvenței cardiace, ci și înțelegerea cauzei și a efectului acestei accelerări. Deoarece tahicardia poate fi, uneori, semnul unei boli structurale a inimii, iar alteori al unei probleme sistemice.

Cum Se Tratează Tahicardia?

În prima etapă, pacientului care are un episod de tahicardie i se pot recomanda tehnici numite manevre vagale — precum ținerea respirației, efortul de expulzie sau spălarea feței cu apă rece — pentru a încetini frecvența cardiacă. Aceste manevre pot fi eficiente, în special, în unele tulburări de ritm, precum tahicardia supraventriculară (TSV). Dacă aceste tehnici nu dau rezultate, în situații de urgență se utilizează medicamente administrate intravenos.

În abordările terapeutice mai durabile, se utilizează medicamente care reglează ritmul cardiac. În unele situații, precum fibrilația atrială, formarea cheagurilor este prevenită cu ajutorul medicamentelor anticoagulante. În cazul tahicardiilor care nu pot fi controlate medicamentos sau care pun viața în pericol, se poate aplica un tratament intervențional numit ablație prin cateter. Prin această metodă, este identificată zona problematică din inimă, iar aceasta este dezactivată cu ajutorul energiei de radiofrecvență.

La pacienții cu tahicardie ventriculară care pune viața în pericol sau cu risc de stop cardiac brusc, se implantează dispozitive similare stimulatorului cardiac, numite defibrilator cardiac implantabil (ICD). Aceste dispozitive recunosc automat ritmul cardiac anormal și, dacă este necesar, administrează un șoc electric pentru a readuce ritmul la normal. În anumite situații poate fi necesară intervenția chirurgicală cardiacă, această opțiune fiind luată în considerare în special în tahicardiile cauzate de o boală structurală a inimii.

Cum Se Previne Tahicardia?

În primul rând, o alimentație sănătoasă, exercițiile fizice regulate și controlul stresului joacă un rol protector împotriva tahicardiei. Tratarea și controlul bolilor sistemice, precum afecțiunile tiroidiene, anemia sau tulburările electrolitice, sunt, de asemenea, importante pentru prevenirea episoadelor de tahicardie. Lipsa somnului și stresul cronic sunt factori care pot declanșa tahicardia. De aceea, se recomandă un somn suficient și aplicarea unor tehnici de relaxare. În cazul tahicardiilor cauzate de atacuri de panică sau anxietate, trebuie planificat sprijin psihologic sau, dacă este necesar, tratament medical.

Persoanele cu risc de tahicardie trebuie să efectueze controale cardiologice regulate și să se adreseze medicului, luând în serios simptome precum palpitațiile, dificultățile de respirație și durerea în piept. Pacienții din grupul de risc (cei cu antecedente de boli cardiace, cei cu antecedente familiale de moarte subită) trebuie îndrumați, atunci când este necesar, către tratamente preventive, pentru a reduce riscul pe care îl prezintă.

Întrebări frecvente

Ce este tahicardia?

Tahicardia este starea în care inima bate mai repede decât normal — peste 100 de bătăi pe minut la adulți, față de intervalul normal de repaus de 60-100 de bătăi. Poate fi un fenomen fiziologic inofensiv sau semnul unei tulburări cardiace mai grave.

Care sunt principalele tipuri de tahicardie?

Principalele tipuri sunt tahicardia sinusală, tahicardia supraventriculară, fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia ventriculară și fibrilația ventriculară — aceasta din urmă fiind o urgență cu risc vital.

Ce cauzează tahicardia?

Cauzele includ factori fiziologici precum efortul fizic și stresul, boli cardiace, dezechilibre electrolitice, tulburări hormonale precum hipertiroidismul, probleme respiratorii sau circulatorii, precum și factori psihologici precum atacurile de panică.

Cum se diagnostichează tahicardia?

Diagnosticul se bazează pe evaluarea simptomelor și electrocardiogramă (EKG); dacă palpitațiile sunt trecătoare, se poate folosi un monitor Holter timp de 24-48 de ore, alături de teste de efort, ecocardiografie sau analize de sânge.

Cum se tratează tahicardia?

Tratamentul poate include manevre vagale, medicamente administrate intravenos în urgențe, medicamente pe termen lung, ablație prin cateter pentru cazurile rezistente la tratament, iar în cazurile cu risc vital, implantarea unui defibrilator cardiac (ICD).