Hipertensiunea: Ce este, Simptome și Tratament

Tensiunea unei persoane reprezintă presiunea exercitată de fluxul sanguin asupra arterelor. Tensiunea arterială se măsoară în două valori: prima, cunoscută în mod popular drept tensiunea mare, reprezintă presiunea arterială sistolică, iar a doua, cunoscută drept tensiunea mică, reprezintă presiunea arterială diastolică. Unitatea de măsură a tensiunii arteriale este milimetrul de mercur (mmHg). Presiunea arterială sistolică descrie presiunea maximă exercitată în arterele mari după ce inima se contractă și pompează sânge. Presiunea arterială diastolică, pe de altă parte, descrie presiunea minimă exercitată în aceste artere în timpul relaxării inimii între două bătăi.

Ce este hipertensiunea arterială?

Presiunea ridicată a sângelui asupra pereților vaselor de sânge este definită ca hipertensiune arterială. Tensiunea arterială crescută pe termen lung poate cauza deteriorarea suprafeței interioare a vaselor de sânge. Tensiunea arterială ridicată, care poate duce la blocaje, rupturi sau dilatări ale vaselor, afectează fluxul sanguin și poate cauza insuficiență organelor. Diagnosticul de hipertensiune arterială este pus dacă, în trei măsurători separate la un adult, tensiunea arterială diastolică este mai mare de 90 mmHg și tensiunea arterială sistolică este mai mare de 140 mmHg.

Hipertensiunea, care înseamnă presiune arterială ridicată, este unul dintre principalii factori de risc prevenibili pentru afecțiuni precum insuficiența cardiacă, infarctul miocardic, fibrilația atrială și insuficiența renală cronică. Prin urmare, este important ca tensiunea arterială să fie în limite normale pentru menținerea funcțiilor corpului. Hipertensiunea este clasificată în mai multe etape, în funcție de valorile tensiunii arteriale. Valorile cuprinse între 140/90 mmHg și 159/99 mmHg sunt considerate hipertensiune de gradul 1. Valorile între 160/100 mmHg și 179/109 mmHg reprezintă hipertensiunea de gradul 2. Hipertensiunea de gradul 3 este definită atunci când tensiunea arterială sistolică este de 180 mmHg și tensiunea arterială diastolică este de 110 mmHg sau mai mare. Hipertensiunea arterială severă acută, cu valori de peste 180/110 mmHg, se referă la situații în care presiunea arterială ridicată provoacă leziuni organelor, devenind o situație care pune viața în pericol (encefalopatie hipertensivă, accident vascular ischemic acut, disecție acută de aortă, hemoragie intracerebrală, insuficiență acută a inimii stângi, sindroame coronariene acute).

Ce cauzează hipertensiunea arterială?

Există numeroși factori de risc care pot favoriza dezvoltarea hipertensiunii arteriale. Riscul de apariție a hipertensiunii crește odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, prezența hipertensiunii arteriale la membrii familiei și rude este considerată un factor de risc. În afara acestor factori, persoanele supraponderale, sedentare sau care utilizează tutun sunt considerate a avea un risc crescut de hipertensiune. Factorii care pot cauza creșterea tensiunii arteriale sunt împărțiți în două categorii: cauze primare și secundare. Hipertensiunea primară este termenul folosit atunci când nu se poate identifica o cauză clară pentru tensiunea arterială ridicată. Aceasta se dezvoltă lent în timp. Hipertensiunea secundară, pe de altă parte, apare ca urmare a unei afecțiuni medicale și se manifestă brusc. Diversi factori și anumite medicamente pot provoca hipertensiune secundară. Iată câțiva factori care pot provoca hipertensiune:

• Consumul ridicat de sare
• Stres, obezitate
• Factori genetici
• Diabet, colesterol ridicat
• Lipsa activității fizice
• Alimentație deficitară în magneziu, potasiu și calciu
• Anticoncepționale, unele analgezice
• Apnee obstructivă de somn
• Afecțiuni renale
• Tumori ale glandelor suprarenale
• Tulburări tiroidiene
• Anomalii ale dezvoltării vaselor de sânge la făt în timpul sarcinii
• Consumul de substanțe interzise precum cocaina sau amfetaminele

Care sunt simptomele hipertensiunii arteriale?

Hipertensiunea este adesea o afecțiune care progresează încet și poate să nu prezinte simptome evidente în stadiile incipiente. Semnele hipertensiunii pot deveni evidente la ani după dezvoltarea bolii. Există numeroase simptome care pot indica hipertensiunea severă:

• Dureri de cap
• Dificultăți de respirație
• Sângerări nazale
• Roșeață facială
• Palpitații
• Oboseală
• Țiuit în urechi
• Amețeală
• Dureri în piept
• Probleme de vedere
• Prezența sângelui în urină

Prezența acestor simptome alături de hipertensiune arterială necesită consult medical imediat, deoarece pot indica probleme grave care ar putea să se agraveze dacă nu sunt tratate.

Diagnosticul și Tratamentul Hipertensiunii Arteriale

În cazul în care măsurătorile tensiunii arteriale efectuate de medic în timpul unei examinări fizice de rutină sunt constatate a fi mai mari decât valorile normale, iar această situație este confirmată prin măsurători ulterioare, se poate stabili că persoana suferă de hipertensiune arterială. Măsurătorile regulate sunt efectuate având în vedere faptul că tensiunea arterială poate fi influențată de factorii de mediu. Dacă valorile tensiunii arteriale continuă să fie ridicate în mod constant, medicul poate efectua teste diagnostice, precum analize de urină, sânge, EKG și ecografie, pentru a identifica posibilele afecțiuni care stau la baza hipertensiunii. În acest timp, dacă medicul consideră necesar, poate începe tratamentul hipertensiunii arteriale, pentru a preveni efectele negative ale tensiunii arteriale crescute asupra organelor. Una dintre cele mai importante etape în gestionarea și tratamentul pe termen lung al hipertensiunii arteriale este adoptarea unor modificări ale stilului de viață:

• Alimentație sănătoasă și echilibrată
• Activitate fizică regulată
• Menținerea greutății corporale în limite sănătoase
• Renunțarea la fumat sau evitarea expunerii la fumul de țigară
• Gestionarea eficientă a stresului
• Limitarea consumului de sare în dietă
• Reducerea consumului de produse cu conținut de cofeină

Pe lângă aceste schimbări în stilul de viață, există diverse medicamente antihipertensive, prescrise de medic, care acționează prin mecanisme diferite. În funcție de necesitățile pacientului, medicul poate recomanda utilizarea unei combinații de medicamente pentru a controla tensiunea arterială ridicată.

• Diureticele

Diureticele, cunoscute popular drept „pastile pentru eliminarea apei”, sunt medicamente care ajută la eliminarea excesului de apă și sare din organism prin rinichi. Acestea sunt unele dintre cele mai frecvent utilizate medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, reducând volumul de lichid din circulația sanguină.

• Beta-blocantele

Beta-blocantele sunt medicamente care reduc forța și ritmul bătăilor inimii. Prin utilizarea acestora, cantitatea de sânge pompată de inimă scade, ceea ce reduce presiunea din vasele de sânge.

• Inhibitorii ECA (Enzimă de Conversie a Angiotensinei)

Inhibitorii ECA sunt medicamente care reduc producția de angiotensină 2, un hormon care determină contracția vaselor de sânge. Acest lucru permite vaselor de sânge să se dilate, ceea ce reduce tensiunea arterială.

• Blocanții receptorilor de angiotensină 2

Medicamentele din acest grup acționează prin blocarea efectelor hormonului angiotensină din circulația sanguină, prevenind astfel contracția vaselor de sânge.

• Blocantele canalelor de calciu

Calciul joacă un rol important în contracția mușchilor din organism. Medicamentele care blochează canalele de calciu previn contracțiile excesive ale mușchilor din pereții vaselor de sânge și ai inimii, ajutând astfel la reducerea tensiunii arteriale ridicate.

• Agoniștii alfa-2

Aceste medicamente acționează asupra sistemului nervos, reducând activitatea electrică care stimulează contracția vaselor de sânge. Astfel, vasele de sânge se dilată și tensiunea arterială scade.

În cazul în care medicul identifică o cauză specifică a dezvoltării hipertensiunii arteriale, planul de tratament este ajustat în funcție de această cauză subiacentă. Odată ce cauza hipertensiunii este tratată, tensiunea arterială a pacientului poate reveni la valorile normale.