20 august 2023
11 recomandări pentru un somn sănătos la copiii cu vârsta între 0 și 3 ani
Cuprins
Boala copilului-balon, cunoscută în medicină drept Imunodeficiență Combinată Severă (Severe Combined Immunodeficiency – SCID), este o boală a sistemului imunitar, congenitală și cu evoluție extrem de gravă. Își ia numele de la faptul că, în trecut, pacienții erau nevoiți să trăiască în medii sterile, practic „într-un balon”, din cauza lipsei totale de apărare împotriva celor mai simpli agenți microbieni din exterior. În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul împotriva microorganismelor precum bacteriile, virusurile și ciupercile. Însă în SCID, atât limfocitele T, cât și limfocitele B sunt incapabile să își îndeplinească funcția; astfel, sistemul imunitar este aproape complet absent. Primele simptome ale bolii apar în primele luni după naștere. Sugarii fac infecții continue, nu iau în greutate și au o dezvoltare întârziată. Chiar și cel mai mic virus sau cea mai mică bacterie poate provoca boli grave, care pun viața în pericol. Din acest motiv, SCID este considerată una dintre cele mai critice urgențe pediatrice.
Boala copilului-balon, cunoscută medical drept Imunodeficiență Combinată Severă (SCID), este o afecțiune genetică congenitală în care limfocitele T și B nu funcționează, lăsând organismul complet lipsit de apărare. Sugarii dezvoltă infecții recurente severe încă din primele luni de viață, iar fără tratament boala este de obicei fatală în primii doi ani.
Boala copilului-balon, cunoscută în medicină sub numele de Imunodeficiență Combinată Severă (Severe Combined Immunodeficiency – SCID), este o boală congenitală a sistemului imunitar, care pune viața în pericol. Motivul pentru care este numită astfel în popor este faptul că, în trecut, pacienții erau nevoiți să trăiască într-un mediu steril, practic într-un „balon”, pentru a se proteja de factorii externi.
În mod normal, sistemul imunitar protejează organismul luptând cu microorganisme precum bacteriile, virusurile și ciupercile. Însă în SCID, atât limfocitele T, cât și limfocitele B ale sistemului imunitar sunt nefuncționale. Cu alte cuvinte, organismul nu poate opune rezistență nici măcar celui mai simplu microb din exterior. De aceea, boala evoluează cu infecții foarte severe încă de la naștere, iar dacă nu este diagnosticată și tratată precoce, speranța de viață se limitează la câțiva ani.
SCID este o boală de origine genetică. Mutațiile la nivelul mai multor gene perturbă dezvoltarea și funcțiile celulelor fundamentale ale sistemului imunitar. Una dintre cele mai frecvente cauze este SCID legată de cromozomul X, asociată cu o mutație a genei IL2RG. Pe lângă aceasta, deficitul de ADA (adenozin dezaminază), precum și mutații ale genelor JAK3, RAG1/2, Artemis sau IL-7R pot, de asemenea, provoca boala. Punctul comun este incapacitatea celulelor imunitare de a se dezvolta sau de a-și îndeplini funcția. În această situație, sunt afectate grav atât imunitatea celulară (limfocitele T), cât și răspunsul prin anticorpi (limfocitele B). Modul de transmitere este, în general, autosomal recesiv sau recesiv legat de cromozomul X.
Cauzele SCID pot fi rezumate astfel:
Comparativ cu sugarii sănătoși, la bebelușii cu SCID nu există aproape deloc protecție împotriva infecțiilor, astfel încât chiar și cei mai mici microbi pot pune viața în pericol. Simptomele bolii pot fi enumerate astfel:
Simptomele SCID încep, în general, în primele 6 luni de viață. Pneumoniile recurente, diareea cronică, aftele, întârzierea în dezvoltare și apariția unei infecții severe după administrarea unui vaccin viu sunt indicii importante pentru diagnostic. Dacă aceste semne apar împreună, trebuie investigată imediat o eventuală imunodeficiență.
Diagnosticul de SCID se stabilește, în majoritatea cazurilor, la sugarii investigați din cauza infecțiilor severe recurente din primele luni de viață. Diagnosticul precoce este cel mai important factor care determină speranța de viață a pacientului. Cele mai importante semne care ridică suspiciunea sunt pneumonia care nu răspunde la tratament, diareea cronică, aftele persistente și întârzierea în dezvoltare.
Pe lângă acestea, metodele utilizate în procesul de diagnostic sunt următoarele:
Netratată, SCID evoluează, în general, letal în primii 1–2 ani de viață. De aceea, diagnosticul rapid și tratamentul precoce sunt esențiale. Tratamentul include atât metode de susținere, cât și opțiuni de tratament definitiv.
Pentru a prelungi viața pacienților și a controla infecțiile, se aplică următoarele metode.
Boala copilului-balon, adică Imunodeficiența Combinată Severă (SCID), este una dintre cele mai grave tulburări congenitale ale sistemului imunitar. Poate evolua letal în perioada timpurie. La baza bolii se află mutații genetice; de aceea, prevenirea ei nu este posibilă, însă poate fi tratată prin diagnostic precoce. Infecțiile recurente și rezistente la tratament încă din primele luni, întârzierea în dezvoltare și reacțiile severe la vaccinurile vii sunt cele mai importante semne ale bolii. Testele de laborator, analizele genetice și metodele de screening neonatal joacă un rol esențial în diagnostic.
În prezent, cel mai eficient și durabil tratament pentru SCID este transplantul de celule stem hematopoietice. Prin transplanturi efectuate precoce, majoritatea copiilor pot duce o viață normală. În cazurile cauzate de deficitul de ADA, terapia enzimatică și terapiile genice aflate în cercetare sunt, de asemenea, opțiuni promițătoare. Prin tratamente de susținere, infecțiile pot fi ținute sub control, însă pentru o soluție definitivă este necesară reconstrucția sistemului imunitar.
Boala copilului-balon, cunoscută medical drept Imunodeficiență Combinată Severă (SCID), este o boală congenitală gravă a sistemului imunitar, în care limfocitele T și B nu funcționează, lăsând organismul practic fără apărare împotriva infecțiilor.
SCID este cauzată de mutații genetice, cea mai frecventă fiind mutația genei IL2RG (SCID legată de cromozomul X). Alte cauze includ deficitul de ADA și mutații ale genelor JAK3, RAG1/RAG2, Artemis sau IL-7R.
Simptomele includ infecții pulmonare și fungice recurente, diaree cronică, întârziere în creștere, febră persistentă, absența măririi ganglionilor limfatici și reacții severe după vaccinurile vii — de obicei apar în primele 6 luni de viață.
Diagnosticul se bazează pe hemoleucogramă (limfopenie), imunofenotipare, niveluri de imunoglobuline, teste funcționale ale limfocitelor T, teste genetice și, în unele țări, testul de screening neonatal TREC.
Cel mai eficient și durabil tratament este transplantul de celule stem hematopoietice, cu o rată de succes de peste 90% dacă se efectuează precoce. Alte opțiuni includ terapia de substituție enzimatică (în deficitul de ADA) și terapia genică, aflată în cercetare.
Centrul Medical Anadolu
Comitetul de Publicații
Ați găsit acest conținut util?
Mulțumim pentru feedback!
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Toate domeniile de interes ale secției