20 august 2023
11 recomandări pentru un somn sănătos la copiii cu vârsta între 0 și 3 ani
Modificarea bruscă a stării de conștiență, contracțiile musculare involuntare sau episoadele scurte de absență reprezintă o sursă de îngrijorare pentru multe familii. Acest tablou, numit din punct de vedere medical criză convulsivă, este exprimat frecvent în popor prin termenul „convulsii”. Această situație, care apare în urma unei perturbări temporare a activității electrice din creier, poate fi întâlnită la orice grupă de vârstă. În copilărie predomină episoadele asociate cu febra, în timp ce la adulți sunt mai frecvente alte cauze neurologice. Nu orice criză înseamnă epilepsie. Episoadele recurente, bolile subiacente sau problemele metabolice trebuie evaluate. A oferi răspunsuri clare la întrebări precum „Ce sunt convulsiile, cu ce simptome se manifestă, când este nevoie de intervenție de urgență?” are o importanță deosebită pentru intervenția timpurie. În secțiunile de mai jos sunt tratate în detaliu tipurile de convulsii, simptomele, cauzele și pașii de prim ajutor.
Convulsiile (numite popular „havale”) apar când activitatea electrică a creierului este perturbată brusc, provocând contracții musculare involuntare sau pierderea temporară a conștienței. Pot fi febrile (la copii mici) sau afebrile, cu diverse cauze neurologice. Majoritatea episoadelor durează câteva minute și se opresc spontan, dar cele de peste 5 minute necesită apelarea urgenței (112).
Celulele creierului comunică prin semnale electrice. Atunci când în această transmitere apare o descărcare bruscă și necontrolată, apare din punct de vedere clinic o criză convulsivă. În popor, acest tablou este numit, de obicei, convulsii (havale). În timpul episodului pot apărea contracții musculare, dar nu orice criză se manifestă prin contracții. Unele persoane trăiesc doar o scurtă perioadă de confuzie a conștienței.
Durata unei crize este, de obicei, între câteva secunde și câteva minute. Majoritatea episoadelor se opresc de la sine. Crizele prelungite sau care se repetă una după alta necesită, în schimb, intervenție de urgență. Există o diferență între o persoană care a avut o singură criză și una diagnosticată cu epilepsie. Epilepsia este termenul folosit pentru crizele recurente, asociate cu o predispoziție subiacentă permanentă.
Tipul crizei, durata, simptomele asociate și vârsta persoanei sunt determinante în procesul de diagnostic. Din acest motiv, trebuie observate cu atenție modul în care a debutat criza, cât a durat și cum și-a revenit persoana ulterior. Evaluarea timpurie contribuie la reducerea riscurilor posibile.
Crizele convulsive sunt clasificate în moduri diferite. Tabloul clinic, grupa de vârstă și factorii declanșatori joacă un rol în această clasificare. Cea mai frecventă distincție este între convulsiile febrile și cele afebrile. Ambele tablouri sunt căutate în special în perioada copilăriei.
Crizele apărute împreună cu febra mare sunt numite convulsii febrile. Apar, de obicei, la copiii cu vârste între 6 luni și 5 ani. Creșterea rapidă a febrei poate declanșa criza. Episodul este, de cele mai multe ori, de scurtă durată și se oprește de la sine în câteva minute.
Convulsiile febrile se împart în simple și complexe. În forma simplă, criza este scurtă și nu se repetă în aceeași zi. În forma complexă, durata se poate prelungi sau pot apărea mai multe episoade în aceeași zi. La majoritatea copiilor nu lasă leziuni permanente, însă la primul episod este necesară neapărat o evaluare medicală.
Crizele apărute fără febră sunt definite drept convulsii afebrile. Acest tablou poate fi asociat cu epilepsia, infecțiile cerebrale, traumatismele craniene sau tulburările metabolice. Nu există limită de vârstă. Poate apărea atât la copii, cât și la adulți.
Dacă convulsiile afebrile au tendința să se repete, este necesară o investigație neurologică detaliată. Electroencefalografia (EEG) și metodele imagistice sunt folosite în procesul de diagnostic. Odată identificată cauza subiacentă, se stabilește planul de tratament.
Crizele nu sunt clasificate doar în funcție de prezența febrei, ci și în funcție de zona creierului din care provin. Această distincție facilitează înțelegerea simptomelor.
În general, există două tipuri principale:
În crizele focale, descărcarea electrică începe într-o anumită zonă a creierului. Persoana poate să nu piardă starea de conștiență. Pot apărea mișcări involuntare la nivelul brațului sau piciorului. În crizele generalizate, în schimb, activitatea se modifică la nivelul întregului creier. Pierderea conștienței este mai evidentă.
Diferențierea corectă a acestor tipuri influențează direct alegerea tratamentului. Nu orice tip de criză produce același tablou clinic. Observația și anamneza detaliată sunt importante pentru diagnostic.
Simptomele crizei variază în funcție de tipul episodului. Cele mai frecvente manifestări sunt contracțiile musculare, pierderea conștienței și modificările respiratorii. Întrebarea „Care sunt simptomele convulsiilor?” este căutată frecvent, în special de către părinți.
În faza tonică, mușchii se contractă brusc. Persoana poate cădea la pământ. Ulterior începe faza clonică. În această etapă apar zvâcniri ritmice. Poate apărea încleștarea maxilarului sau strângerea dinților.
În timpul episodului poate apărea pierderea controlului vezicii urinare. Poate fi însoțit și de mușcarea limbii. Criza se încheie în câteva minute. Ulterior, persoana poate fi obosită și confuză.
În unele crize nu apar contracții evidente. Persoana privește în gol și nu răspunde la mediul înconjurător. Este observată sub forma unei scurte stări de absență. Poate atrage atenția, în special la copii, printr-o scădere a performanței școlare. Modificarea conștienței poate dura câteva secunde. După episod, persoana poate să nu-și amintească ce s-a întâmplat.
În timpul crizei, respirația poate deveni neregulată. Pot apărea scurte pauze respiratorii. Se poate observa o colorație vineție a buzelor. Paloarea sau colorația vineție a pielii este legată de schimbul de oxigen. După încheierea episodului, aceasta revine, de obicei, la normal.
La bebeluși, simptomele crizei pot fi mai discrete. Pot atrage atenția tresăririle bruște ale brațului sau piciorului, sau fixarea privirii într-un punct. Poate apărea o oprire bruscă în timpul suptului.
Dacă este însoțită de febră mare, se ia în considerare posibilitatea unei convulsii febrile. Atunci când simptomele convulsiilor la bebeluși sunt observate din timp, se poate asigura o intervenție rapidă.
Următoarele semne pot sugera o criză convulsivă la bebeluși:
Atunci când apar aceste semne, trebuie solicitat ajutor medical fără întârziere.
Crizele pot apărea din cauze diferite. Nu există o singură cauză. În copilărie predomină infecțiile. La adulți, bolile neurologice sunt mai frecvente.
La copii, cea mai frecventă cauză este febra. Creșterea rapidă a febrei asociate infecțiilor poate declanșa criza. Pe lângă aceasta, pot juca un rol infecțiile cerebrale, anomaliile congenitale și problemele metabolice.
Următoarele situații pot fi cauze ale convulsiilor la copii:
Evaluarea timpurie permite stabilirea riscului de recidivă.
La adulți, cauzele crizelor sunt mai variate. Pot avea un rol tumorile cerebrale, traumatismele craniene, accidentul vascular cerebral sau predispoziția genetică. Tulburările metabolice, scăderea glicemiei sau modificările electrolitice sunt, de asemenea, asociate cu apariția crizelor. Identificarea cauzei subiacente este baza tratamentului.
Convulsiile febrile sunt asociate, de obicei, cu o temperatură de peste 38 de grade. Totuși, nu există un prag exact de temperatură. Viteza de creștere a febrei este importantă. La unii copii, criza poate apărea și la temperaturi mai scăzute.
Nu orice febră mare înseamnă criză convulsivă. Istoricul familial și predispoziția individuală sunt determinante. La copiii febrili, starea generală trebuie monitorizată îndeaproape.
Crizele recurente, a căror cauză nu poate fi explicată, sunt definite drept epilepsie. O singură criză febrilă nu înseamnă epilepsie. Pentru diagnosticul de epilepsie este necesară repetarea crizelor. Diferența dintre convulsii și epilepsie trebuie înțeleasă corect. Nu oricărei persoane care a avut o criză i se pune diagnosticul de epilepsie. Diagnosticele se stabilesc printr-o evaluare de specialitate.
În timpul crizei, este important să rămâi calm. Prioritatea este ca și copilul să nu se rănească.
Copilul trebuie așezat pe o parte. Obiectele dure trebuie îndepărtate. Nu trebuie introdus niciun obiect în gură. Se poate așeza un suport moale sub cap. Hainele strâmte trebuie desfăcute.
Trebuie verificată ora. Durata crizei trebuie notată. În cazul episoadelor care depășesc cinci minute, trebuie chemat ajutorul de urgență. După criză, copilul trebuie lăsat să se odihnească. Supravegherea trebuie continuată până când starea de conștiență revine complet.
Intervențiile greșite pot crea riscuri grave. Persoanei aflate în criză nu trebuie să i se dea apă. Nu trebuie încercată oprirea forțată a mișcărilor. Nu trebuie introdusă în gură o lingură sau un obiect similar. Turnarea de apă rece nu este corectă. Intervenția trebuie limitată la asigurarea unui mediu sigur.
În anumite situații este nevoie de ajutor de urgență. Trebuie sunat la 112 în următoarele situații:
Intervenția timpurie reduce eventualele complicații.
Convulsiile lasă leziuni permanente? Majoritatea crizelor de scurtă durată nu produc leziuni permanente. Episoadele prelungite prezintă risc.
Se repetă convulsiile febrile? La unii copii pot reapărea. Istoricul familial poate crește riscul.
Este normal somnul după o criză? Da. După episod poate apărea o stare temporară de somnolență.
Crizele pot fi ținute sub control atunci când sunt evaluate corect. Recunoașterea simptomelor și obținerea sprijinului medical la momentul potrivit asigură o gestionare sigură a procesului.
Majoritatea crizelor de scurtă durată nu produc leziuni permanente, însă episoadele prelungite prezintă risc și necesită evaluare medicală.
La unii copii pot reapărea, iar istoricul familial poate crește riscul de recidivă.
Da, după episod poate apărea o stare temporară de somnolență, ceea ce este considerat normal.
Data ultimei actualizări: 13 iulie 2026
Data publicării: 13 iulie 2026
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică