20 august 2023
11 recomandări pentru un somn sănătos la copiii cu vârsta între 0 și 3 ani
Pavorul nocturn este o tulburare de somn care apare mai ales în copilărie, dar poate surveni și la adulți, provocând treziri bruște, însoțite de reacții de frică intensă. În timpul acestor episoade, care au loc pe parcursul nopții, persoana poate țipa, plânge sau se poate mișca într-o stare de panică. De cele mai multe ori, cele întâmplate nu sunt amintite dimineața, iar această situație poate fi îngrijorătoare atât pentru persoana în cauză, cât și pentru familia acesteia. Recunoașterea corectă a pavorului nocturn este necesară pentru a-l deosebi de alte tulburări de somn și afecțiuni neurologice.
Pavorul nocturn (teroarea de somn) este o tulburare de somn de tip parasomnie, care apare în faza profundă a somnului non-REM. Persoana se trezește brusc, cu frică intensă, țipete, puls accelerat și respirație rapidă, fără să fie complet conștientă. Este frecventă la copii, dar poate apărea și la adulți din cauza stresului. De regulă, episodul nu este amintit dimineața.
Pavorul nocturn apare cel mai frecvent în copilărie, dar poate surveni la orice grupă de vârstă. Faptul că este mai răspândit în special la vârsta preșcolară este pus pe seama arhitecturii somnului, care nu este încă pe deplin maturizată la această vârstă. Totuși, stresul, lipsa somnului și anumite probleme de sănătate pot declanșa episoade de pavor nocturn și la adulți. Riscul de apariție este mai mare la persoanele cu istoric familial al acestei afecțiuni.
La bebeluși, pavorul nocturn se manifestă, de regulă, prin plâns brusc, neliniște și reacții care nu pot fi calmate. Chiar dacă bebelușul pare să aibă ochii deschiși, el nu comunică în mod real cu mediul înconjurător. Deși această situație îi îngrijorează adesea pe părinți, bebelușul nu își amintește cele întâmplate atunci când se trezește dimineața. Pavorul nocturn observat în perioada de sugar este, de regulă, trecător și se reduce odată cu creșterea copilului.
La adulți, pavorul nocturn apare mai rar comparativ cu copiii, dar poate fi legat de cauze mai complexe. Stresul intens, evenimentele traumatice și tulburările de somn se numără printre principalii factori declanșatori. În timpul episoadelor, persoana se poate ridica din pat, poate țipa sau poate face mișcări care ar putea afecta persoanele din jur. De aceea, pavorul nocturn apărut la adulți trebuie neapărat evaluat de un medic.
Pavorul nocturn este un tip de parasomnie care apare în faza profundă a somnului non-REM. Persoana are reacții bruște de frică și panică, fără să se trezească complet. În timpul episodului, ritmul cardiac se accelerează, respirația devine neregulată și se observă o stare intensă de frică. Această situație este diferită de coșmaruri, deoarece persoana nu visează și nu își amintește ulterior cele întâmplate.
Simptomele pavorului nocturn sunt, de regulă, bruște și severe. În timpul episoadelor, persoana nu este conștientă și, de cele mai multe ori, nu reacționează la intervențiile din exterior. Această caracteristică este importantă pentru a deosebi pavorul nocturn de alte tipuri de frică nocturnă.
Simptomele frecvente ale pavorului nocturn sunt următoarele:
În apariția pavorului nocturn pot juca un rol mai mulți factori. De cele mai multe ori, nu este legat de o singură cauză, ci se dezvoltă prin combinarea mai multor factori. Perturbările de la nivelul rutinei de somn și afecțiunile care influențează sistemul nervos joacă un rol important.
Cauzele care pot duce la apariția pavorului nocturn pot fi enumerate astfel:
Diagnosticul de pavor nocturn se pune, de regulă, pe baza istoricului persoanei și a simptomelor observate. Faptul că episoadele apar în primele ore ale somnului de noapte și că persoana nu își amintește nimic dimineața reprezintă caracteristici distinctive. La nevoie, diagnosticul poate fi susținut prin teste de somn (polisomnografie). Informațiile detaliate obținute de la familie sunt utile în procesul de diagnostic.
Persoanele care suspectează pavor nocturn trebuie să se adreseze mai întâi unui medic neurolog sau psihiatru. La copii, poate fi necesară o evaluare de neurologie pediatrică sau psihiatrie pediatrică. Medicul specialist poate solicita, dacă este necesar, investigații la un centru de somnologie.
Tratamentul pavorului nocturn este planificat în funcție de cauze. La copii, de cele mai multe ori nu este necesar un tratament special, iar situația se ameliorează de la sine. La adulți, în schimb, se pot aplica gestionarea stresului, asigurarea igienei somnului și, dacă este necesar, tratament medicamentos. Scopul tratamentului este reducerea frecvenței și severității episoadelor.
La majoritatea copiilor, pavorul nocturn dispare pe măsură ce înaintează în vârstă. Formarea unui obicei de somn regulat și reducerea factorilor declanșatori accelerează procesul de ameliorare. La adulți, atunci când cauza este înlăturată, episoadele se pot reduce considerabil. Monitorizarea regulată este importantă pentru o evoluție sănătoasă a procesului.
Pavorul nocturn și crizele de epilepsie pot fi confundate uneori între ele, mai ales din cauza comportamentelor bruște și necontrolate care apar noaptea. Însă mecanismul de apariție, evoluția și abordarea terapeutică ale celor două afecțiuni sunt complet diferite. Pavorul nocturn este o tulburare de somn (parasomnie) legată de o disfuncție în procesul de tranziție de la somn la trezire, în timp ce epilepsia este o boală neurologică ce apare în urma unor descărcări electrice anormale și sincronizate ale celulelor nervoase din creier.
Pavorul nocturn apare, de regulă, în faza profundă a somnului non-REM, adică în primele ore ale somnului. În timpul episodului, persoana resimte o frică intensă, poate țipa, plânge sau se poate ridica în capul oaselor, dar nu este conștientă de mediul din jur și, de cele mai multe ori, nu răspunde la încercările de a fi calmată. Una dintre cele mai distinctive caracteristici este că, după terminarea episodului, persoana nu își amintește deloc dimineața cele întâmplate. Crizele epileptice, în schimb, pot apărea în orice moment, indiferent dacă este zi sau noapte, iar după criză pot apărea semne precum pierderea conștienței, amețeală, dureri musculare sau mușcarea limbii.
Și din punct de vedere al diagnosticului, cele două afecțiuni se disting clar. La examinările EEG efectuate în epilepsie se constată frecvent activitate electrică anormală, în timp ce în pavorul nocturn EEG-ul este, de cele mai multe ori, normal. De asemenea, crizele de epilepsie sunt, de regulă, stereotipe, adică fiecare criză evoluează într-un mod asemănător. În pavorul nocturn, în schimb, durata și intensitatea episoadelor pot varia. De aceea, stabilirea unui diagnostic corect este extrem de importantă pentru a evita utilizarea inutilă a medicamentelor și pentru a planifica tratamentul adecvat.
Pavorul nocturn nu reprezintă, de cele mai multe ori, un pericol direct pentru „viață”. Însă, în timpul episodului, poate exista risc de rănire. Persoana se poate ridica din pat în stare de panică, poate alerga, se poate lovi de obiectele din jur sau poate face mișcări care îi pot provoca rău.
Nu, pavorul nocturn nu este același lucru cu coșmarul. Coșmarurile apar, de regulă, în somnul REM, iar persoana își poate aminti, mai mult sau mai puțin, visul atunci când se trezește. Pavorul nocturn, în schimb, apare mai ales în somnul profund non-REM, iar persoana, de cele mai multe ori, nu își amintește nimic dimineața.
Pavorul nocturn apare cel mai frecvent în copilărie. Este mai răspândit în special la vârsta preșcolară. La o parte importantă dintre copii, episoadele scad pe măsură ce înaintează în vârstă. Poate dispărea către perioada adolescenței.
Trebuie ținut minte că, în timpul episodului, persoana nu este „conștientă”. De aceea, a o scutura cu putere sau a încerca să o trezești strigând nu ajută, de cele mai multe ori, și poate accentua panica. Cea mai potrivită abordare este să protejezi persoana în siguranță, să înlături riscurile din jur și să rămâi alături de ea, calm.
Pavorul nocturn nu este epilepsie; mecanismul este diferit. În epilepsie, activitatea electrică din creier este perturbată. Această situație evoluează cu crize. În pavorul nocturn, în schimb, există o „problemă de reglare” la trecerea din faza profundă a somnului spre trezire. În epilepsie, teste precum EEG-ul pot fi mai concludente pentru diagnostic, în timp ce în pavorul nocturn EEG-ul iese, de cele mai multe ori, normal.
Da. Episoadele se pot reduce semnificativ, mai ales atunci când factorii declanșatori sunt ținuți sub control. Ore de somn regulate, o durată suficientă a somnului, gestionarea stresului și igiena somnului reprezintă, pentru majoritatea persoanelor, prima linie de abordare. La adulți sau în cazul episoadelor frecvente și severe, se poate investiga dacă există o altă cauză (precum anxietatea, depresia sau apneea de somn) și se poate stabili un plan de tratament adaptat acesteia.
Nu. Coșmarurile apar, de regulă, în somnul REM, iar persoana își poate aminti, mai mult sau mai puțin, visul la trezire, în timp ce pavorul nocturn apare în somnul profund non-REM, iar persoana de cele mai multe ori nu își amintește nimic dimineața.
Apare cel mai frecvent în copilărie, în special la vârsta preșcolară; la o parte importantă dintre copii episoadele scad odată cu vârsta și pot dispărea către adolescență.
Persoana nu este conștientă în timpul episodului, așa că scuturatul puternic sau trezirea prin strigăt nu ajută și pot accentua panica; cel mai potrivit este să o protejezi în siguranță, să înlături riscurile din jur și să rămâi alături de ea, calm.
Nu, mecanismul este diferit — în epilepsie activitatea electrică din creier este perturbată și apar crize, în timp ce în pavorul nocturn există o problemă de reglare la trecerea din somnul profund spre trezire, iar EEG-ul este de cele mai multe ori normal.
Da. Episoadele se pot reduce semnificativ prin ore de somn regulate, durată suficientă de somn, gestionarea stresului și igiena somnului; la adulți sau în episoadele frecvente/severe se investighează și alte cauze posibile, precum anxietatea, depresia sau apneea de somn.
Data ultimei actualizări: 13 iunie 2026
Data publicării: 13 iunie 2026
Neurologie
Neurologie
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică
Sănătate și Boală Pediatrică