Hidrocefalia: Ce Este, Cauzele, Simptomele, Diagnosticul și Tratamentul

Hidrocefalia este o afecțiune care poate apărea la orice vârstă, inclusiv în timpul sarcinii.

Ce este hidrocefalia?

Hidrocefalia este o afecțiune care se dezvoltă atunci când lichidul cerebrospinal (LCR) se acumulează în exces în interiorul craniului, în ventriculii cerebrali și în spațiile din jurul creierului. La copii, aceasta poate duce, în general, la creșterea dimensiunii capului.

Lichidul cerebrospinal nu trebuie să fie considerat doar apă. Acesta are funcții esențiale, precum protejarea creierului în caz de traumatisme severe și furnizarea de nutrienți, similar cu sângele. În mod normal, creierul produce aproximativ jumătate de litru de LCR pe zi, iar acest lichid este absorbit de creier. LCR-ul trece printr-un proces constant de producție, circulație și absorbție în organism. Se deplasează în spațiile cerebrale și între membranele care înconjoară creierul și măduva spinării. Problema apare când există o producție excesivă de LCR, probleme cu absorbția sau îngustări sau blocaje în canalele de circulație ale lichidului, ducând la acumularea acestuia. Această acumulare creează presiune în creier, care poate provoca diverse tipuri de daune cerebrale, inclusiv deteriorări dezvoltamentale, fizice și mentale.

Hidrocefalia nu se poate vindeca de la sine și nici cu tratamente medicamentoase sub supravegherea medicului; singura soluție este intervenția chirurgicală. După diagnostic, este esențial să se efectueze intervenția chirurgicală cât mai devreme posibil. Întârzierea tratamentului sau absența acestuia poate face ca afecțiunea să fie fatală. Diverse tehnici radiologice pot detecta hidrocefalia chiar și în timpul sarcinii, iar diagnosticarea precoce este crucială.

Hidrocefalia poate apărea de la naștere și poate persista până la vârste înaintate. Totuși, simptomele pot varia în funcție de vârstă.

Care sunt cauzele hidrocefaliei?

Uneori, cauzele hidrocefaliei nu sunt complet înțelese. Cauzele hidrocefaliei pot fi împărțite în două categorii: congenitale (de naștere) și dobândite (care apar ulterior).

Cauze congenitale ale hidrocefaliei:

• Probleme apărute în timpul nașterii care afectează fluxul LCR.
• Prematuritatea, care poate duce la sângerări cerebrale la bebeluși.
• Probleme de sănătate precum spina bifida.
• Mutatii genetice legate de cromozomul X.
• Tulburări genetice rare, cum ar fi malformația Dandy-Walker.
• Chisturi aracnoidiene, care sunt saci plini cu lichid localizați între creier și membrana aracnoidiană.

Cauze ale hidrocefaliei la copii și adulți:

• Hidrocefalia dobândită de obicei rezultă din boli, traume sau leziuni care afectează creierul.
• Infecții ale membranei care înconjoară creierul și măduva spinării (cum ar fi meningita).
• Tumori cerebrale.
• Accidente vasculare cerebrale.
• Traumatisme și leziuni craniene.
• Tromboză venoasă (formarea de cheaguri de sânge în creier).
• Sângerări cerebrale.
• Uneori, îngustările congenitale ale canalelor prin care circulă LCR-ul pot deveni evidente în etapele ulterioare ale vieții.

Cauze ale hidrocefaliei la vârstnici:

• Hidrocefalia la vârstnici poate apărea ca urmare a deteriorării creierului, sângerărilor cerebrale sau a anumitor infecții. Poate fi asociată cu afecțiuni cronice care afectează fluxul sanguin, cum ar fi diabetul, bolile de inimă sau colesterolul ridicat. Deși aceste condiții sunt factori care pot contribui la dezvoltarea hidrocefaliei, cauza exactă nu este cunoscută. La acești pacienți, se poate observa în special hidrocefalia cu presiune normală.

Simptomele hidrocefaliei

Simptomele hidrocefaliei pot varia în funcție de tipul de hidrocefalie și de vârsta la care se manifestă boala.

Simptomele hidrocefaliei congenitale:

• Mărimea anormală a capului din cauza acumulării de lichid.
• Scalp cu aspect subțire și lucios, unde vasele de sânge sunt vizibile cu ușurință.
• Umflături sau tensiune în zona fontanelor (zona moale de pe partea superioară a capului bebelușului) din cauza acumulării de lichid.
• Spații mari în craniu.
• Probleme și dezechilibre în alimentație.
• Stare de iritabilitate.
• Vărsături.
• Convulsii (epilepsie, crize de tip epileptic).
• Somnolență constantă.
• Stiffness și spasme musculare în picioare și glezne.
• Strabism și probleme de vedere.

Simptomele hidrocefaliei la adulți sau copii:

• Dureri de cap (Lichidul cerebrospinal, în poziția de repaus prelungită, nu se golește complet. Din această cauză, persoanele pot experimenta dureri de cap mai intense dimineața. Șederea continuă poate agrava durerea de cap, care poate deveni constantă pe măsură ce boala progresează și dacă nu este tratată).
• Dureri de gât.
• Senzație de boală, oboseală și slăbiciune.
• Somnolență frecventă (în stadii avansate, poate apărea chiar comă).
• Confuzie mentală și tulburări frecvente de gândire.
• Probleme de vedere, adesea vedere încețoșată sau dublă.
• Dificultăți de mers.
• Incontinență urinară și probleme de control al defecării.
• Plâns scurt și strident la copii.
• Schimbări în aspectul feței, asociate cu mărirea capului.
• Întârziere în dezvoltare la copii.
• Încetinirea și limitarea mișcărilor.
• Sensibilitate și schimbări necontrolate de dispoziție.
• Convulsii (epilepsie, crize de tip epileptic).

Simptomele hidrocefaliei cu presiune normală:

• De obicei întâlnită la adulții cu vârsta peste 60 de ani. Principalul simptom este scăderile bruște fără pierderea conștiinței.
• Probleme de mers și dificultăți în efectuarea întoarcerilor (de obicei, se mișcă ca și cum ar fi atrasi de un magnet).
• Probleme de memorie și uitare cauzate de deteriorarea funcțiilor mentale.
• Dureri de cap.
• Incontinență urinară sau fecală.

Cum se pune diagnosticul hidrocefaliei?

În stabilirea diagnosticului, se utilizează tehnici neuroimagistice avansate, grație progreselor tehnologice și medicale. Exemple de tehnici sunt imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și tomografia computerizată (CT). Aceste tehnici permit identificarea expansiunilor cauzate de boală în cavitățile cerebrale și modificările care apar în țesutul cerebral. Împreună cu examinarea pacientului și simptomele observate, se poate stabili cu precizie diagnosticul de hidrocefalie.

De asemenea, hidrocefalia poate fi identificată înainte de naștere, în uter. Tehnicile precum IRM și ecografia sunt utile pentru a evalua dezvoltarea cerebrală a fătului și modificările din cavitățile cerebrale, precum și pentru monitorizarea acestor schimbări. După nașterea copilului, prin IRM se poate determina cauza hidrocefaliei observate. 

Cum se tratează hidrocefalia?

În cazul hidrocefaliei, ca și în alte boli, diagnosticarea precoce este crucială. Tratamentul medicamentos nu este eficient în cazurile de hidrocefalie. Singura opțiune de tratament este intervenția chirurgicală, efectuată doar de specialiști în neurochirurgie. Există mai multe metode chirurgicale, iar metoda cea mai potrivită este aleasă în funcție de factorii care cauzează hidrocefalia.

Dacă cauza hidrocefaliei este un flux defectuos al lichidului cerebrospinal și acest lucru se datorează unei obstrucții în canalele de circulație, trebuie aleasă o metodă chirurgicală pentru a elimina obstrucția. Cauza obstrucției poate fi un tumor, un chist sau alte condiții similare. În cazurile în care obstrucția nu poate fi eliminată, canalele de circulație a lichidului cerebrospinal din interiorul creierului pot fi modificate prin intervenții chirurgicale.

Operația de șunt

În general, circulația lichidului nu poate fi restabilită la starea sa inițială și lichidul este transferat într-o cavitate din corp. De obicei, lichidul cerebrospinal este transferat într-o zonă precum cavitatea abdominală sau zona din jurul inimii, unde este ușor absorbit. Pentru acest transfer, se utilizează un tub subțire, lung, elastic și din silicon, cunoscut sub numele de „șunt”. Este necesar ca acest sistem să funcționeze într-o singură direcție și într-un mod controlat. Pentru aceasta, este necesară o pompă și un tub subțire amplasate sub scalp. Această procedură previne creșterea presiunii în interiorul creierului. Având în vedere că lichidul din creier este produs zilnic, sistemul trebuie să funcționeze continuu. Componentele acestui sistem sunt situate sub piele, dar pot fi resimțite la atingere sau în timpul unui examen fizic. La sugari, sistemul poate fi vizibil din exterior. Șuntul nu necesită o sursă de energie, precum o baterie. După această procedură, dacă se efectuează controale regulate, pacienții pot duce o viață normală.

Ventriculostomia endoscopică

Sistemele endoscopice (intervenții cu sistem de cameră) sunt metode de tratament preferate în prezent pentru pacienții adecvați. Această metodă, cunoscută sub numele de ventriculostomie endoscopică (crearea unui nou drum pentru circulația lichidului) și aquaductoplastie (deschiderea locului obstrucționat), nu necesită sistem de șunt. De asemenea, metodele endoscopice pot fi preferate pentru pacienții cu șunturi care au probleme recurente, cum ar fi obstrucția constantă a șuntului sau infecții care au condus la îndepărtarea șuntului.

În cadrul operației, se face o mică incizie de 1-2 cm, iar printr-o mică deschidere în craniu se ajunge la al treilea ventricul folosind un endoscop (cameră). Se creează un drum pentru circulația lichidului cerebrospinal în partea inferioară a ventriculului. Astfel, lichidul acumulat începe să se dreneze. Operația durează aproximativ 1 oră și pacientul este externat a doua zi.

Această metodă, care nu implică plasarea unui tub sau a unui sistem plastic în corpul nostru, este considerată mult mai avantajoasă decât operația de șunt în cazurile adecvate. Riscurile de infecție sunt mai mici, iar problemele de obstrucție și disfuncționalitate ale șuntului nu apar. Totuși, există riscuri legate de intervenție. Rareori, deschiderea creată poate să se închidă de la sine, iar nervii optici pot fi afectați.

În general, această metodă nu este preferată la sugari sub un an.

Dacă diagnosticul este pus în timpul sarcinii, nașterea bebelușului trebuie efectuată cât mai devreme posibil, iar intervenția chirurgicală necesară pentru boală trebuie realizată cât mai repede.

Hidrocefalia poate fi fatală dacă diagnosticul este întârziat. De aceea, nu neglijați să vă faceți controalele la cele mai apropiate instituții de sănătate dacă observați simptomele.