Ce Este Volvulusul (Răsucirea Intestinală)? Simptome și Tratament

Cunoscut în medicină drept „volvulus", volvulusul (răsucirea intestinală) este o afecțiune care perturbă grav funcționarea sistemului digestiv. Apare atunci când intestinele se răsucesc în jurul propriei axe, blocând trecerea conținutului intestinal. Această boală, care necesită intervenție medicală de urgență, poate pune viața în pericol dacă nu este tratată. Se manifestă în special prin simptome precum durere abdominală cu debut brusc, balonare, greață și oprirea tranzitului intestinal.

Volvulusul, cunoscut popular drept răsucirea sau înnodarea intestinului, este o urgență medicală gravă în care un segment de intestin se răsucește în jurul propriei axe, blocând tranzitul și întrerupând circulația sanguină locală. Se manifestă prin durere abdominală severă, balonare, greață și imposibilitatea eliminării gazelor sau scaunului. Netratat, poate duce la moartea țesutului intestinal și la peritonită.

Ce Este Volvulusul (Răsucirea Intestinală)?

Volvulusul este o problemă gravă a sistemului digestiv, care apare atunci când un segment de intestin se răsucește în jurul propriei axe, oprind trecerea conținutului intestinal și întrerupând fluxul de sânge către acea zonă. Această situație provoacă atât o obstrucție mecanică, cât și o perturbare a circulației, care poate duce la moartea țesutului. Răsucirea poate avea loc la nivelul intestinului subțire sau al intestinului gros. De obicei apare brusc și se manifestă prin durere abdominală severă.

Această afecțiune necesită intervenție medicală de urgență. Dacă nu este depistată și tratată în stadiu incipient, țesutul intestinal poate fi afectat. Acest lucru poate provoca inflamație generalizată a peritoneului (peritonită) sau sepsis.

Care Sunt Tipurile de Volvulus?

Volvulusul poate apărea în diferite zone și sub diferite forme. Tipurile sunt clasificate atât în funcție de segmentul intestinal afectat, cât și de modul de formare. Cele mai frecvent întâlnite tipuri sunt următoarele:

• Volvulusul sigmoidian: Apare prin răsucirea colonului sigmoid, ultima porțiune a intestinului gros, în jurul propriei axe. Este cea mai frecventă formă și este întâlnit de obicei la persoanele în vârstă.
• Volvulusul de intestin mediu (midgut): Apare la nivelul porțiunii mijlocii a intestinului subțire. Este mai frecvent în special la sugari și copii. Se poate dezvolta din cauza unor tulburări congenitale de poziționare a intestinului.
• Volvulusul cecal: Apare prin răsucirea cecului, porțiunea inițială a intestinului gros. Este mai rar întâlnit și apare de obicei la adulții tineri.
• Volvulusul gastric: Este un tip rar, dar atunci când stomacul se răsucește în jurul propriei axe pot apărea simptome similare.

Simptomele și gradul de urgență diferă pentru fiecare tip în parte. Însă toate formele necesită evaluare medicală de urgență. Metoda de tratament este planificată, de regulă, în funcție de localizarea răsucirii, de daunele provocate și de starea generală de sănătate a pacientului.

Care Sunt Cauzele Volvulusului?

Volvulusul apare, de obicei, din cauza abaterii intestinelor de la poziția lor anatomică normală, a tulburărilor de motilitate sau a anomaliilor structurale. La unele persoane, această situație este asociată cu o poziționare congenitală necorespunzătoare a intestinului, în timp ce la altele poate apărea din cauza unor factori dobândiți, precum aderențele, tumorile sau anumite obiceiuri alimentare.

În special situațiile care împiedică sau limitează mișcările normale ale intestinelor cresc riscul de răsucire. Volvulusul poate apărea la orice grupă de vârstă. Însă cauzele pot varia în funcție de vârstă. La sugari predomină de obicei problemele de dezvoltare, în timp ce la adulți cauzele mai frecvente sunt intervențiile chirurgicale anterioare sau bolile intestinale.

Principalele cauze ale volvulusului sunt următoarele:

• Tulburări congenitale de poziționare a intestinului (malrotație): Riscul de a dezvolta volvulus crește în special în urma dezvoltării anormale a intestinelor în perioada de sugar.
• Aderențe intestinale: Țesuturile conjunctive formate între intestine, ca urmare a unor operații abdominale anterioare, pot provoca răsucirea.
• Tumori sau formațiuni la nivelul intestinului: Îngustarea lumenului intestinal de către tumori sau chisturi poate duce la răsucire și obstrucție.
• Hernii intestinale: Segmentele de intestin care ies prin zonele slabe ale peretelui abdominal se pot bloca, provocând răsucire și tulburări de circulație.
• Constipația cronică: Acumularea îndelungată de materii fecale poate exercita presiune asupra intestinului, reducându-i capacitatea de mișcare.
• Balonare excesivă și acumulare de gaze: Creșterea presiunii interne, mai ales atunci când mobilitatea intestinală este încetinită, poate pregăti terenul pentru răsucire.
• Structură de colon lungă și mobilă (dolicocolon): În special un colon sigmoid mai lung decât normal poate facilita răsucirea în jurul propriei axe.
• Anumite boli neurologice: Afecțiunile care afectează sistemul nervos ce controlează mișcările intestinale pot provoca perturbări ale mișcărilor peristaltice și, implicit, răsucire.

Care Sunt Simptomele Volvulusului?

Simptomele volvulusului încep de obicei brusc și se agravează rapid. Deoarece obstrucția intestinală provoacă atât oprirea sistemului digestiv, cât și întreruperea fluxului de sânge către zona intestinală afectată. Această situație amenință nu doar digestia, ci și viabilitatea peretelui intestinal. Din acest motiv, simptomele se dezvoltă atât din cauza obstrucției mecanice, cât și a tulburării circulatorii.

Disconfortul resimțit în primele ore se poate transforma rapid în durere severă, balonare și probleme sistemice. Intensitatea simptomelor poate varia în funcție de localizarea și durata răsucirii, precum și de starea generală a pacientului.

Principalele simptome ale volvulusului pot fi enumerate astfel:

• Durere abdominală severă, de tip cramă: Durere cu debut brusc, resimțită în valuri, în special intensă în jurul buricului.
• Balonare și tensiune abdominală: Atunci când intestinul se umple cu gaze și lichide, abdomenul se umflă vizibil și devine sensibil la atingere.
• Greață și vărsături: În special în cazul obstrucțiilor la nivelul intestinului subțire, conținutul stomacal refluxează și apar vărsăturile. Vărsăturile pot avea uneori conținut biliar sau miros de materii fecale.
• Imposibilitatea eliminării gazelor și a scaunului: Atunci când intestinul este complet blocat, se oprește atât trecerea gazelor, cât și a scaunului. Această situație provoacă pacientului o senzație intensă de disconfort.
• Febră: Temperatura corpului crește dacă peretele intestinal a început să fie afectat sau dacă s-a dezvoltat o infecție.
• Accelerarea pulsului (tahicardie): Organismul se apără împotriva durerii și a pierderii de lichide, iar frecvența cardiacă crește.
• Transpirație și paloare: Din cauza durerii intense și a tulburării circulatorii, pacientul transpiră rece și devine palid.
• Sensibilitate sau rigiditate abdominală: La apăsarea abdomenului în timpul examinării se resimte o durere sau o rigiditate marcată. Această situație poate anunța apariția unei inflamații a peritoneului.
• Slăbiciune generală și hipotensiune: În cazurile avansate, tensiunea arterială poate scădea din cauza pierderii de lichide și a răspunsurilor sistemice.

Diagnosticul Volvulusului

În cazurile în care se suspectează volvulus, procesul de diagnosticare este inițiat fără întârziere. Deoarece, în această afecțiune, diagnosticul precoce este esențial atât pentru protejarea țesutului intestinal, cât și pentru prevenirea complicațiilor. Primul pas în diagnostic este ascultarea acuzelor pacientului și examenul fizic. Simptome precum durerea abdominală cu debut brusc și imposibilitatea eliminării gazelor și a scaunului oferă indicii importante medicului.

La examenul fizic pot fi identificate sensibilitate, balonare, acumulare de gaze la nivelul abdomenului și, uneori, diminuarea sau oprirea completă a zgomotelor intestinale. Prin tușeul rectal poate fi resimțită obstrucția subiacentă sau se poate verifica prezența sângerării.

Pentru confirmarea diagnosticului se folosesc metode imagistice. Radiografia abdominală (radiografia simplă) este unul dintre primele teste utilizate și poate evidenția semne de obstrucție, precum anse intestinale dilatate și niveluri hidroaerice. Însă pentru o examinare mai detaliată, tomografia computerizată (CT) este metoda cel mai frecvent folosită. Prin CT pot fi vizualizate în detaliu atât localizarea răsucirii, cât și torsiunea sau leziunile apărute la nivelul intestinului. Dacă este necesară o examinare mai amănunțită a intestinului subțire, pot fi necesare și radiografii cu substanță de contrast administrată oral.

În unele cazuri, în special la sugari și copii, ecografia poate fi eficientă în stabilirea diagnosticului. De asemenea, prin teste de laborator este evaluată reacția organismului la infecție sau la pierderea de lichide. Parametri precum leucocitoza, dezechilibrele electrolitice sau nivelurile de acid lactic oferă date importante privind riscul de complicații.

Tratamentul Volvulusului

În primul rând, echilibrul de lichide și electroliți al pacientului este restabilit pe cale intravenoasă. Deoarece această afecțiune poate provoca pierderi importante de lichide și dezechilibre electrolitice. În același timp, poate fi folosit un tub introdus prin nas până în stomac (sondă nazogastrică), pentru evacuarea conținutului gastric. Această procedură reduce balonarea și vărsăturile.

Însă aceste măsuri temporare reprezintă, în cea mai mare parte, doar o etapă de pregătire pentru operație. Volvulusul este tratat, de regulă, prin intervenție chirurgicală. În timpul operației, medicul deznoadă segmentul de intestin răsucit și evaluează circulația sângelui. Dacă țesutul intestinal nu și-a pierdut viabilitatea, segmentul respectiv poate fi păstrat și readus la normal. Însă, dacă există necroză (moarte tisulară), acel segment este îndepărtat, iar capetele sănătoase sunt unite.

În unele cazuri, după operație poate fi necesară o stomă intestinală (ostomie) temporară sau permanentă. Această decizie se ia în funcție de starea intestinului și de sănătatea generală a pacientului. În perioada de după tratament, pacientul este monitorizat îndeaproape; sunt urmărite echilibrul de lichide, mișcările intestinale și semnele de infecție.

Rareori, dacă răsucirea a fost depistată într-un stadiu foarte incipient și țesutul intestinal nu a fost afectat, se poate încerca, în anumite situații speciale, deznodarea prin metode non-chirurgicale. Însă acest lucru se aplică, de regulă, la copii și în condiții speciale de diagnostic.

Întrebări frecvente

Ce este volvulusul (bağırsak düğümlenmesi)?

Volvulusul este o problemă gravă a sistemului digestiv, în care un segment de intestin se răsucește în jurul propriei axe, blocând tranzitul intestinal și întrerupând fluxul de sânge către acea zonă. Necesită intervenție medicală de urgență, deoarece netratat poate duce la moartea țesutului intestinal, peritonită sau sepsis.

Care sunt principalele tipuri de volvulus?

Cele mai frecvente tipuri sunt volvulusul sigmoidian (cel mai comun, mai ales la vârstnici), volvulusul de intestin mediu (frecvent la sugari și copii), volvulusul cecal (mai rar, la adulți tineri) și volvulusul gastric, un tip rar.

Care sunt simptomele volvulusului?

Simptomele includ durere abdominală severă de tip cramă, balonare și tensiune abdominală, greață și vărsături, imposibilitatea eliminării gazelor și a scaunului, febră, tahicardie, transpirație și paloare. Acestea încep de obicei brusc și se agravează rapid.

Cum se diagnostichează volvulusul?

Diagnosticul începe cu examenul fizic și ascultarea simptomelor, fiind confirmat prin metode imagistice precum radiografia abdominală și, mai ales, tomografia computerizată (CT), care arată localizarea și severitatea răsucirii. La sugari și copii poate fi utilă și ecografia, alături de teste de laborator.

Cum se tratează volvulusul?

Tratamentul începe cu restabilirea intravenoasă a echilibrului de lichide și electroliți și, uneori, cu o sondă nazogastrică, dar acestea sunt măsuri pregătitoare pentru operație. Volvulusul este tratat de regulă chirurgical, prin deznodarea segmentului afectat; dacă există necroză, segmentul respectiv este îndepărtat și capetele sănătoase sunt unite.