Necdet Üskent

Osteosarcomul este una dintre cele mai frecvente tumori osoase maligne, întâlnită în special în copilărie și adolescență. Este considerată o boală gravă din cauza evoluției rapide și a potențialului de răspândire la țesuturile din jur și la organe îndepărtate. Apare, în cele mai multe cazuri, la nivelul oaselor lungi, în special în jurul genunchiului și la nivelul femurului. Ritmul de creștere accelerat de la vârste fragede este considerat un factor de risc important în dezvoltarea acestei tumori. Deși osteosarcomul este un tip rar de cancer, atunci când apare afectează profund atât pacientul, cât și familia acestuia, din punct de vedere fizic, psihologic și social.

Mâncărimea de pe corp este de cele mai multe ori asociată cu cauze simple, precum alergiile, eczema sau uscăciunea pielii, însă în unele cazuri poate fi primul semn al unor afecțiuni mai grave. În special mâncărimile persistente, extinse și fără o cauză explicabilă pot fi asociate cu anumite tipuri de cancer. Termenul „mâncărime cauzată de cancer” descrie mâncărimile care apar direct la pacienții cu cancer și care sunt, de obicei, cronice, se agravează noaptea și sunt rezistente la tratament. Acest tip de mâncărime poate apărea atât în stadiile incipiente ale bolii, cât și în stadiile avansate. Mâncărimea cauzată de cancer nu evoluează la fel la fiecare pacient; la unele persoane este localizată, în timp ce la altele se poate extinde pe tot corpul. Este întâlnită cel mai frecvent în cancerele care afectează organe interne precum sistemul limfatic, ficatul sau pancreasul. De aceea, în cazurile de „mâncărime persistentă”, pe lângă afecțiunile cutanate, trebuie evaluate în mod obligatoriu și afecțiunile sistemice.

Toate țesuturile și organele din corp sunt formate din diferite tipuri de celule. Pe măsură ce celulele mor, altele noi, care se formează prin diviziunea celulelor sănătoase, le înlocuiesc. Astfel, regenerarea celulară continuă pe parcursul vieții unei persoane. Când și cum trebuie să se împartă celulele este controlat de ADN. Din cauza deteriorării ADN-ului, celulele pot începe să se dividă chiar și atunci când nu este necesar. Cancerul, una dintre bolile grave ale zilelor noastre, este o afecțiune care apare atunci când celulele proprii ale corpului se reproduc necontrolat.

Un tumor este o masă sau o umflătură formată din creșterea necontrolată a celulelor corporale în țesutul și/sau organul din care provin. Cauza majorității tumorilor osoase nu este cunoscută. Pe măsură ce tumorile cresc, ele se răspândesc în țesuturile sănătoase, înlocuind țesuturile normale cu țesuturi anormale și slăbind osul, ceea ce duce la fracturi patologice. Dacă nu se iau măsurile necesare, tumorile agresive pot duce la insuficiență funcțională în sistemul organic în care s-au dezvoltat și pot amenința viața prin afectarea întregului metabolism corporal

Durerea cauzată de cancer poate apărea din diverse motive, inclusiv distrugerea țesuturilor normale din cauza cancerului, tulburări circulatorii cauzate de blocajele din vasele de sânge, fracturi osoase provocate de metastaze, infecții, inflamații, presiunea tumorii asupra nervilor sau blocarea organelor goale și a diverselor canale. De asemenea, durerile pot fi cauzate de metodele de tratament pentru cancer, cum ar fi chirurgia, chimioterapia și radioterapia.

Cancerul de pancreas este unul dintre cele mai frecvent întâlnite tipuri de cancer. Ce este cancerul de pancreas, care sunt simptomele sale și ce măsuri se iau în tratament? Cum se aplică tehnica „Whipple”, una dintre cele mai dificile operații din domeniul chirurgie generală?

Cancerul ovarian este o afecțiune în care celulele din țesutul ovarelor sau din trompele uterine cresc și se divid necontrolat, formând tumori. Cancerul ovarian, cunoscut și sub denumirea de cancer de ovar, este printre cele mai frecvente tipuri de cancer întâlnite la femei la nivel mondial. Diagnosticul poate fi uneori dificil, deoarece simptomele apar adesea în stadii avansate. Aceasta poate împiedica detectarea precoce a bolii. Simptomele frecvent întâlnite ale cancerului ovarian includ dureri pelviene și abdominale, balonare, sângerări anormale sau secreții vaginale. Tratamentul cancerului ovarian vizează îndepărtarea tumorii din organism. Printre metodele de tratament se numără chirurgia, chimioterapia, terapia țintită și radioterapia.

În tratamentul cancerului, în fiecare zi apar noi progrese. Pe lângă metodele tradiționale de chimioterapie și radioterapie, în ultimii ani, au fost dezvoltate medicamente cunoscute sub numele de imunoterapie, care permit acum controlul cancerului pe termen lung. Imunoterapia activează sistemul imunitar al pacientului, astfel încât celulele imunității proprii ale persoanei să combată mai eficient celulele canceroase.

Cancerul este o afecțiune caracterizată prin proliferarea și creșterea necontrolată a celulelor din orice organ sau țesut al corpului. Cancerul este denumit în funcție de țesutul în care apare. Au fost identificate peste 200 de tipuri diferite. Cele mai frecvente tipuri de cancer care pot duce la deces sunt cancerul de plămâni, stomac, ficat, colon și sân. Dacă cancerul se răspândește din zona în care a apărut către alte organe și țesuturi, acest fenomen se numește metastază.

Cancerul de pielă apare atunci când există daune la nivelul ADN-ului celulelor pielii și aceste daune nu pot fi reparate, rezultând proliferarea necontrolată a celulelor afectate. Peste 99% din cazurile de cancer de pielă sunt cauzate de trei tipuri de cancer.

Cancerul laringian, cunoscut și sub numele de cancer de gât, este o problemă de sănătate semnificativă care afectează căile respiratorii. Laringele este un organ important în asigurarea respirației și în producerea sunetului. Acest tip de cancer poate duce la proliferarea necontrolată a celulelor din laringe și, dacă nu este tratat, poate provoca probleme de sănătate grave.

Cancerul este una dintre cele mai importante probleme de sănătate care amenință sănătatea umană în prezent și pentru care se depun eforturi intense pentru găsirea unei soluții. Deși s-au folosit diverse metode de diagnostic și tratament până acum, încă nu a fost stabilită o metodă eficientă pentru eliminarea cancerului. Din acest motiv, se desfășoară numeroase cercetări internaționale în domeniul cancerului, utilizând tehnologii foarte diferite pentru diagnostic și tratament. Una dintre aceste metode este biopsia lichidă.

Îngrijirea paliativă este extrem de eficientă în reducerea dificultăților și complicațiilor legate de boală întâmpinate de pacient și familie în timpul tratamentului pe parcursul întregii vieți, și în îmbunătățirea calității vieții.

Cancerul pulmonar, care se află în topul bolilor de cancer fatale la nivel mondial, este una dintre problemele majore de sănătate publică care cauzează moartea a peste 1,7 milioane de persoane în fiecare an. Simptomele și semnele care apar în stadiile incipiente ale bolii sunt adesea neobservate, iar simptomele importante, cum ar fi tusea, sunt frecvent ignorate, mai ales în rândul persoanelor care fumează. Această situație duce la depistarea cancerului pulmonar în stadii foarte avansate, când șansele de tratament sunt semnificativ reduse. A avea informații corecte despre cancerul pulmonar, a observa semnele timpurii ale bolii și a participa regulat la programe de screening în prezența factorilor de risc sunt esențiale pentru o diagnosticare și tratament adecvat al cancerului pulmonar.

Leucemia, cunoscută popular sub denumirea de cancer de sânge, este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer. Este originară din măduva osoasă și sistemul limfatic. Unele tipuri sunt întâlnite în principal la copii, dar există și forme care apar și la adulți. Diagnosticul precoce este la fel de important în leucemie ca în toate celelalte tipuri de cancer. Deși leucemia implică un proces de tratament complex, metodele și strategiile dezvoltate continuă să evolueze, îmbunătățind constant perspectiva de tratament.

Sistemul limfatic, cunoscut și sub numele de sistem limfatic sau sistem limfoid, este legat atât de sistemul circulator, cât și de sistemul imunitar. În acest sistem, lichidul numit limfă, format din plasmă sanguină și leucocite, circulă prin rețeaua de ganglioni limfatici și vase limfatice. Aceste leucocite joacă un rol important în apărarea împotriva agenților patogeni, participând la imunitate. Ganglionii limfatici, pe de altă parte, acționează ca filtre pentru a curăța agenții patogeni străini, oferind protecție împotriva infecțiilor și altor boli. Cancerul limfatic apare atunci când limfocitele, celulele principale ale sistemului limfatic, cresc și se multiplică necontrolat. Această boală, care poate manifesta simptome diferite în funcție de zona afectată din corp, este cel mai frecvent întâlnită în glandele limfatice.

Cancerul de col uterin este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer întâlnite la femei. În țara noastră, mii de femei primesc diagnosticul de cancer de col uterin în fiecare an, iar mii de femei își pierd viața din cauza acestui tip de cancer. Cu ajutorul vaccinării și screeningului, este posibil să se prevină decesele cauzate de cancerul de col uterin.

Cancerul vulvar este termenul folosit pentru a descrie formațiunile tumorale maligne care se pot dezvolta la nivelul regiunii externe a organului genital feminin. Vulva include clitorisul și labiile (buzele vaginale), fiind zona de piele care înconjoară uretra (canalul urinar) și vaginul. Cancerul vulvar apare frecvent sub forma unei mase sau răni care provoacă mâncărimi în vulvă. Deși poate apărea la orice vârstă, este cel mai frecvent diagnosticat la adulții în vârstă. Tratamentul pentru cancerul vulvar implică, de obicei, o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează țesutul canceros împreună cu o mică porțiune de țesut sănătos din jur. În unele cazuri, această intervenție poate necesita îndepărtarea completă a vulvei. Cu cât cancerul este diagnosticat mai devreme, cu atât este mai mică probabilitatea de a necesita o intervenție chirurgicală extinsă. Din acest motiv, diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale.

Virusul papiloma uman (HPV) este un virus cu ADN dublu catenar. Aproximativ 630 de milioane de femei din întreaga lume sunt infectate cu HPV, care se transmite prin contact sexual și contact intim. Spre deosebire de alte boli cu transmitere sexuală, HPV se poate răspândi nu doar prin penetrare directă, ci și prin frecare și contact cu pielea (contact cutaneo-cutanat sau scrotovulvar), iar astfel protecția oferită de prezervative poate fi limitată în cazul HPV. În Statele Unite, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) informează că 50% dintre bărbații și femeile sexual activi vor intra în contact cu virusul HPV la un moment dat în viața lor. Un studiu pe populație din Statele Unite a constatat că una din patru femei sexual activi are ADN-ul HPV pozitiv.

Testiculele sunt organele fundamentale ale sistemului reproducător masculin, protejate într-un sac de piele numit scrot, situat imediat în spatele penisului. Testiculele sunt locul în care se produc și se depozitează spermatozoizii. De asemenea, testiculele sunt responsabile pentru producția de testosteron, principalul hormon sexual masculin. Cancerul de testicul apare din creșterea și proliferarea necontrolată a celulelor testiculare, formând tumori. Cancerul de testicul este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer ale sistemului reproducător masculin. Deși cancerul de testicul progresează adesea fără simptome pe termen lung, este totodată unul dintre cele mai tratabile și cu cele mai mari șanse de succes în tratament. Prin urmare, diagnosticarea precoce este extrem de importantă.

Prostata este o glandă situată la bărbați, imediat sub vezica urinară, având o structură piramidală care face contact cu baza vezicii urinare. Prostata înconjoară uretra prostatică, care este canalul responsabil pentru fluxul de urină din vezica urinară. La bărbații care nu au ajuns încă la pubertate, prostata are o greutate de aproximativ 2 grame, dar odată cu înaintarea în vârstă, se dezvoltă și poate ajunge la aproximativ 20 de grame înainte de vârsta de 52 de ani. Prostata este o glandă importantă în sistemul reproductiv masculin și influențează fertilitatea. Rolul principal al prostatei este de a produce lichidul care hrănește spermatozoizii și de a asigura protecția acestora în lichidul seminal. Cancerul de prostată este caracterizat prin diviziunea, proliferarea și creșterea necontrolată a celulelor din structura prostatei, ducând la formarea cancerului. Deoarece cancerul de prostată nu prezintă de obicei simptome în stadiile incipiente, diagnosticul poate fi întârziat, iar riscul de metastaze poate crește.

Cancerul de vezică urinară este al doilea cel mai frecvent tip de cancer întâlnit, după cele care încep în rinichi și se extind pe calea tractului urinar. Aproximativ două treimi dintre cancerele de vezică urinară sunt formațiuni care nu au un caracter letal, dar care tind să recidiveze, în timp ce o treime dintre acestea sunt formațiuni cu un prognostic nefavorabil, având potențialul de a se extinde în țesutul muscular și apoi în restul corpului (metastazare).

Cancerul de țesuturi moi, cunoscut în medicină sub numele de sarkom, reprezintă tumori maligne și rare care se dezvoltă în țesuturile de susținere și legătură ale organismului. Țesuturile moi sunt acele țesuturi care se află în și în jurul organelor, oferind suport, unind sau învelind aceste organe. Exemple de țesuturi moi includ mușchii, vasele de sânge, nervii, tendoanele și suprafața interioară a articulațiilor. Sarkomul poate apărea la copii, tineri adulți și persoane în vârstă. Acest tip de cancer poate fi evident printr-o umflătură sau o masă palpabilă în țesuturile moi. Sarkoamele pot apărea în întregul corp, dar sunt cele mai frecvente în brațe, picioare și zona abdominală. Masele formate pot fi dureroase sau nedureroase. Diagnosticul precis al cancerului de țesuturi moi se face prin biopsie, iar planul de tratament se bazează pe acest diagnostic. Tratamentul poate include intervenții chirurgicale, radioterapie, chimioterapie sau medicamente țintite, în funcție de evoluția bolii.

În corpul uman, multe zone sunt propice formării tumorilor. Una dintre acestea sunt oasele care acoperă o mare parte din corp. Tumorile pot apărea în oase din cauza diviziunii necontrolate a celulelor. Atunci când aceste tumori sunt maligne, se numesc cancer osos. Cel mai frecvent simptom al cancerului osos este durerea cauzată de răspândirea tumorii sau de fractura unui os slăbit de către tumoră. De asemenea, pot apărea senzații de duritate și sensibilitate în os. Uneori, pot apărea și alte simptome, cum ar fi oboseala, febra, umflarea și poticnirea, dar acestea pot fi cauzate și de alte condiții. Diagnosticul cancerului osos se stabilește prin teste efectuate de către medic.

Vezica biliară este un organ din sistemul digestiv care joacă un rol esențial în producerea fluidului biliar necesar pentru metabolismul grăsimilor. Vezica biliară, care depozitează și secretă bila, se află în partea superioară dreaptă a abdomenului. Din diverse motive, pot apărea modificări în celulele vezicii biliare, iar aceste modificări celulare pot duce la dezvoltarea cancerului. Cancerul vezicii biliare, care poate începe să fie resimțit prin simptome precum durerea și balonarea în zona abdominală, este una dintre afecțiunile medicale grave care necesită intervenție.

Tumorile maligne care se dezvoltă în interiorul ficatului sunt denumite cancer de ficat. Ficatul este cel mai mare organ intern al corpului. Este responsabil pentru multe funcții vitale, inclusiv îndepărtarea diverselor deșeuri din organism, absorbția anumitor nutrienți și vindecarea rănilor. Ficatul, situat în partea superioară dreaptă a cavității abdominale, este, de asemenea, responsabil pentru producția de bilă.

Cancerul nazofaringian este un subtip frecvent al cancerelor de cap și gât. Aceste cancere prezintă diferențe importante față de alte malignități de cap și gât în ceea ce privește caracteristicile etiologice, epidemiologice, histopatologice, comportamentul biologic al bolii și tratamentul. Din acest motiv, cancerul nazofaringian trebuie abordat separat de alte malignități de cap și gât. Deoarece diagnosticarea precoce este dificilă, tratamentul acestui tip de cancer se face, de obicei, prin radioterapie și chimioterapie.

Faringele (gâtul) se află în spatele cavității nazale și a cavității bucale. Partea superioară se conectează cu cavitatea nazală (nazofaringe), iar partea inferioară (hipofaringe) continuă cu esofagul. Printre tipurile de cancer faringian se numără cancerul rădăcinii limbii, al uvulei, al țesutului amigdalian și al pereților posteriori ai faringelui. Cancerul orofaringian și hipofaringian sunt mult mai rare comparativ cu cancerul nazofaringian. Se estimează că la nivel mondial, există aproximativ 123.000 de noi cazuri de cancer orofaringian și hipofaringian în fiecare an.

Cancerul lingual este unul dintre tipurile de cancer oral care se dezvoltă din celulele situate în toate zonele limbii. Această afecțiune poate duce la formarea de tumori, mase și leziuni în cavitatea bucală. Cancerul lingual se împarte în diferite subtipuri, în funcție de partea limbii în care se dezvoltă. Fiecare dintre aceste tipuri are simptome specifice. Cel mai frecvent simptom al cancerului lingual este prezența unor răni care nu se vindecă pe limbă. Deși cancerul lingual apare mai frecvent la persoanele vârstnice, în ultima perioadă există o tendință de creștere a cazurilor și în rândul tinerilor și persoanelor de vârstă medie. Diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat pot controla și trata boala.

Cancerele de cap și gât se referă la înmulțirea necontrolată și anormală a celulelor canceroase care pot apărea în zona capului și gâtului. Diagnosticarea și tratarea precoce a cancerelor de cap și gât sunt extrem de importante. Deși cancerele de cap și gât pot fi tratabile în mod frecvent, în anumite cazuri pot provoca daune permanente. Pentru a preveni aceste daune, se pot aplica anumite metode de tratament, care vizează distrugerea celulelor canceroase sau oprirea progresului bolii.

Cancerul oral reprezintă o problemă de sănătate la nivel mondial, ocupând primul loc în țările dezvoltate în clasamentul cancerelor de cap și gât, iar în țara noastră locul al doilea. La fel ca în multe alte afecțiuni, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt extrem de importante în cazul acestui tip de cancer. Cancerul oral, care este inclus în categoria cancerelor de cap și gât, se referă la tipurile de cancer care se dezvoltă în orice zonă a cavității bucale, inclusiv în interiorul obrajilor și gingiilor. Aceste formațiuni tumorale maligne, cunoscute și sub denumirea de cancer oral, provin de obicei din celulele scuamoase (plate) din cavitatea bucală, limbă și buze. Pentru a obține mai multe informații despre acest tip de cancer, puteți continua să citiți restul articolului.

Rectul este o parte importantă a sistemului digestiv, situată în ultimele 15 cm ale canalului muscular cunoscut sub numele de intestin gros. Celulele tumorale formate în această zonă de 15 cm pot dezvolta cancer de rect atunci când ajung la un număr semnificativ. Este un tip de cancer cu o rată mare de mortalitate, de aceea diagnosticul precoce și tratamentul sunt esențiale. În unele cazuri, cancerul de rect poate evolua fără a prezenta simptome. La unii pacienți, se pot observa simptome precum sângerări rectale, diaree, constipație și pierdere inexplicabilă în greutate. Istoricul familial de cancer de rect și anumite tulburări ereditare pot crește riscul de cancer de rect. Procedurile de tratament pot varia în funcție de stadiul cancerului. În general, tratamentele aplicate includ chirurgie, chimioterapie, radioterapie și terapie țintită.

Cancerul de pancreas este o afecțiune care afectează pancreasul, un organ situat în zona abdominală care ajută la digestie. Printre simptome se numără greața, balonarea, oboseala, icterul și lipsa apetitului. Tratamentul include metode precum intervenția chirurgicală, chimioterapia și radioterapia. Datorită dificultății de a detecta boala în stadiile incipiente, cancerul de pancreas poate duce la complicații grave.

Cancerul de stomac este un tip de cancer care apare din creșterea și multiplicarea necontrolată a celulelor care acoperă suprafața stomacului. Poate să se formeze la locul de intersecție dintre esofag și stomac sau în corpul stomacului. Comparativ cu alte tipuri de cancer, cancerul de stomac se dezvoltă mai lent.

Cancerul de piele este, spre deosebire de ceea ce se crede, un tip comun de cancer. Studiile au demonstrat că aproape una din cinci persoane va fi diagnosticată cu cancer de piele în timpul vieții (1). În plus, este posibil să se trateze complet boala dacă este detectată devreme. Printre metodele de tratament frecvent utilizate se numără excizia, crioterapia, chimioterapia, radioterapia și chirurgia Mohs. Metodele de tratament adecvate pot varia în funcție de tipul de boală sau de stadiul acesteia. De asemenea, este posibil să se utilizeze mai multe metode de tratament în combinație. Deoarece diagnosticul precoce permite tratamentul complet al bolii, este important să se acorde atenție oricăror schimbări apărute pe piele. Pentru a evita cancerul de piele, este esențial să te supui unui control dermatologic cel puțin o dată pe an.

Metodele utilizate în tratamentul cancerelor răspândite la nivelul peritoneului au evoluat semnificativ în ultimii ani. Opțiunile de tratament regional, aplicate în special ca supliment la tratamentele standard, urmăresc atât menținerea calității vieții pacienților, cât și creșterea eficienței tratamentului. PIPAC, una dintre aceste metode, este o abordare terapeutică inovatoare, utilizată la anumite grupuri de pacienți. Administrarea directă a medicamentelor către regiunea țintă, în tratamentul tumorilor răspândite în cavitatea abdominală, poate oferi avantaje importante. Tratamentul PIPAC se bazează pe administrarea medicamentelor chimioterapice în cavitatea abdominală, sub formă de aerosol, cu ajutorul presiunii. Procedura, realizată prin metode minim invazive, se numără printre opțiunile evaluate în special la pacienții cu metastază peritoneală.

Carcinomul scuamocelular pulmonar este o tumoră malignă din categoria cancerului pulmonar fără celule mici, reprezentând o parte importantă a cancerelor pulmonare. Acest tip de cancer are tendința de a se dezvolta în bronhiile mari ale plămânului și este întâlnit, în general, mai frecvent la bărbați, deși incidența sa este în creștere și în rândul femeilor. Boala apare prin creșterea anormală și multiplicarea necontrolată a celulelor scuamoase care căptușesc suprafața interioară a bronhiilor. Această tumoră, care poate avea inițial o evoluție lentă, se poate răspândi în timp la țesutul pulmonar, la ganglionii limfatici și la organe îndepărtate.

Cancerul este o boală al cărei proces de tratament poate avea mai mult succes atunci când este depistat într-un stadiu incipient. Deoarece majoritatea tipurilor de cancer nu prezintă simptome evidente în stadiile inițiale, testele de screening efectuate în mod regulat permit depistarea bolii înainte ca aceasta să avanseze și începerea tratamentului cât mai devreme. Depistarea precoce a cancerului poate fi asigurată prin diverse teste de screening, care variază în funcție de tipul de cancer și de factorii de risc ai persoanei. Aceste teste ajută la identificarea bolii în stadiul în care aceasta nu prezintă încă simptome, putând prelungi durata de viață și crește rata de succes a tratamentului. Datorită progreselor medicale, numeroase metode de screening — precum mamografia, colonoscopia, testul Papanicolau, testul PSA și tomografia computerizată cu doză redusă — joacă un rol important în depistarea precoce a cancerului. De asemenea, ținând cont de istoricul familial, stilul de viață și factorii genetici ai fiecărei persoane, pot fi aplicate programe de screening personalizate.

Cancerul ocular este o afecțiune rară, dar gravă, cauzată de creșterea anormală și necontrolată a celulelor din țesuturile oculare. În stadiile incipiente poate fi asimptomatic, însă cu timpul poate provoca simptome precum pierderea vederii, pete anormale în câmpul vizual sau senzația de fulgerări de lumină. Cancerul ocular poate apărea direct din țesuturile ochiului sau se poate dezvolta prin răspândirea (metastazarea) unui cancer apărut în altă parte a corpului. Există mai multe tipuri de cancer ocular, fiecare cu simptome și metode de tratament specifice. Boala poate amenința atât vederea, cât și, în stadii avansate, poate duce la pierderea ochiului sau la răspândirea cancerului către alte organe.

Cancerul este o boală în care celulele se multiplică necontrolat, sub influența factorilor genetici și de mediu, afectând țesuturile sănătoase. Unele tipuri de cancer nu prezintă simptome evidente în stadiile incipiente. Pot evolua ani de zile fără a fi observate și, în momentul diagnosticării, pot fi deja în stadii avansate. Aceste tipuri de cancer sunt numite „cancere silențioase”. Deoarece cancerele silențioase evoluează, de obicei, lent și fără simptome, diagnosticarea lor timpurie este foarte dificilă. Totuși, prin controale medicale regulate, reducerea factorilor de risc la persoanele cu predispoziție genetică și schimbări conștiente ale stilului de viață, diagnosticarea timpurie a acestor tipuri de cancer poate fi posibilă.

Glandele Bartholin, aflate în sistemul reproducător feminin, sunt glande mici de secreție situate de o parte și de alta a intrării în vagin. Aceste glande produc mucus pentru a asigura lubrifierea vaginului. Atunci când canalele de excreție ale glandelor Bartholin se blochează, în interior se acumulează lichid și se formează o umflătură numită chist Bartholin. Chisturile mici și asimptomatice pot trece neobservate. Însă, atunci când se măresc, pot provoca disconfort, durere și risc de infecție. Chistul Bartholin se poate rezolva uneori de la sine. În alte cazuri, se poate infecta și se poate transforma în abces Bartholin. În această situație poate fi necesară intervenția medicală.

Este un tip rar de cancer, caracterizat prin tumori maligne care se dezvoltă la nivelul anusului, ultima porțiune a intestinului gros. Anusul, situat la capătul final al sistemului digestiv, este structura prin care materiile fecale sunt eliminate din organism. Celulele canceroase care se multiplică necontrolat la nivelul celulelor canalului anal se pot răspândi în țesuturi și pot provoca probleme grave de sănătate.

Cancerul gingival, care se numără printre cancerele orale, este o boală gravă, apărută prin creșterea anormală a celulelor la nivelul gingiilor. Acest tip de cancer, clasificat de obicei drept carcinom cu celule scuamoase, prezintă riscul de a se extinde la țesuturile din jur și la alte organe dacă nu este diagnosticat într-un stadiu incipient. Întăririle, rănile și modificările de culoare apărute la nivelul gingiilor pot fi semne premergătoare ale bolii.

Cordomul este o tumoare osoasă rară, cu creștere lentă, care se dezvoltă la nivelul coloanei vertebrale și al bazei craniului. Apare, de obicei, în zone precum coccisul (sacrumul), diferite segmente ale coloanei vertebrale și baza craniului. Cordoamele își au originea în resturile de notocord, o structură care se dezvoltă în perioada embrionară și care are un rol în formarea coloanei vertebrale. Deși cresc lent, aceste tumori pot fi agresive și se pot extinde la țesuturile din jur. Deoarece pot exercita presiune asupra trunchiului cerebral, măduvei spinării și nervilor, pot provoca probleme de sănătate grave.

Amigdalele (tonsilele) sunt țesuturi limfoide situate de o parte și de alta a gâtului, care fac parte din sistemul imunitar. Având rolul de a proteja organismul împotriva infecțiilor și microorganismelor dăunătoare, amigdalele pot deveni, în anumite situații, o zonă în care se dezvoltă celule canceroase. Cancerul de amigdale este o boală din grupul cancerelor cap și gât. Se dezvoltă, de obicei, sub forma carcinomului cu celule scuamoase (cancer cu celule plate).

Sarcomul Ewing, care afectează în special copiii și tinerii, este un cancer osos și de țesuturi moi, rar dar agresiv. Se dezvoltă de obicei în oasele lungi sau în țesuturi moi precum pelvisul, cutia toracică și coastele. Boala își ia numele de la patologul american Dr. James Ewing, care a descris-o în 1921, și face parte dintr-un grup de cancere cunoscute sub numele de tumori din familia sarcomului Ewing (ESFTs). Sarcomul Ewing este un tip de tumoare cu creștere rapidă și potențial ridicat de răspândire. Boala începe prin multiplicarea rapidă a unor celule anormale în interiorul sau în jurul oaselor. Cu timpul, poate metastaza la țesuturile sănătoase din apropiere și chiar la plămâni, măduva osoasă și alte organe. Deși este întâlnit de obicei la copii și tineri cu vârste între 10 și 20 de ani, în cazuri rare poate fi diagnosticat și la adulți.

Nasul și sinusurile sunt cavități pline cu aer, care filtrează și umidifică aerul respirat și contribuie la rezonanța vocii. Cancerele care se dezvoltă în aceste zone își au originea, de obicei, în celulele mucoasei care căptușește cavitatea nazală și sinusurile paranazale. Carcinomul cu celule scuamoase este cel mai frecvent tip de cancer al sinusurilor. Cancerul sinusurilor este, în general, o boală cu evoluție lentă, care nu dă simptome în stadiile incipiente. Din acest motiv, boala este de obicei diagnosticată în stadii avansate. Cancerul sinusurilor se poate manifesta prin simptome precum congestie nazală, durere sau umflare la nivelul feței, dureri de cap, sângerări nazale și tulburări de vedere. Pe măsură ce tumora crește, poate afecta nervii, ochii, dinții și țesuturile din jur.

Cancerul suprarenal este un tip rar de cancer care apare la nivelul glandelor suprarenale, situate chiar deasupra rinichilor. Glandele suprarenale produc numeroși hormoni importanți pentru organism. Acești hormoni reglează diverse funcții ale corpului. Aceste glande sunt formate din două părți principale: cortexul (partea exterioară), care produce hormoni, și medulara (partea interioară), care depozitează hormoni. Cancerul suprarenal debutează, de obicei, la nivelul cortexului și poate provoca dezechilibre în producția de hormoni. La început, cancerul suprarenal poate să nu prezinte simptome evidente. Din acest motiv, diagnosticarea timpurie poate fi, de obicei, dificilă. Pe măsură ce cancerul avansează, pot apărea simptome precum dezechilibrele în producția de hormoni și mărirea organului cauzată de tumoră.

Cancerul de uretră este un tip rar de cancer care apare în celulele structurii tubulare numite uretră, ce formează tractul urinar. Uretra este un canal care pornește de la nivelul vezicii urinare și permite eliminarea urinei din organism. Acest tip de cancer apare, de regulă, atunci când celulele care înconjoară uretra se dezvoltă necontrolat, ducând la formarea unei tumori. Uretra, care are structuri anatomice diferite la femei și la bărbați, prezintă anumiți factori de risc specifici în privința dezvoltării cancerului. Cancerul de uretră are tendința de a se răspândi către țesuturile și organele din jur dacă nu este depistat într-un stadiu incipient.

Cancerul colorectal apare în țesuturile colonului (intestinul gros) și rectului (partea finală a intestinului gros) și este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer la nivel mondial. De obicei începe cu formațiuni benigne numite polipi, la nivelul peretelui intestinal, care se pot transforma în timp în cancer. Atunci când este depistat precoce, șansele de tratament sunt destul de ridicate.

Cancerul tiroidian reprezintă creșteri necontrolate ale celulelor care încep în glanda tiroidă și are mai multe tipuri. Deși majoritatea tipurilor cresc lent, unele pot fi agresive. Acest tip de cancer poate să nu prezinte simptome în stadiile incipiente, dar pe măsură ce țesutul canceros se dezvoltă, pot apărea simptome precum umflături la nivelul gâtului, schimbări ale vocii și dificultăți la înghițire. Cancerul tiroidian reprezintă aproximativ 1% din toate tipurile de cancer [1]. În special în ultimii ani, frecvența dezvoltării acestui cancer a crescut în rândul femeilor. În faza de diagnosticare, se pot utiliza metode de imagistică. Majoritatea cancerelor tiroidiene pot fi tratate prin diverse proceduri, iar tipurile de cancer care răspund cel mai bine la tratamente sunt tumorile mici în stadiile incipiente.

Cancerul de sân este cel mai frecvent cancer întâlnit în rândul femeilor și reprezintă una dintre cele mai comune cauze de deces. Reprezintă 24% din toate cancerele feminine și 15,5% din decesele cauzate de cancer. Se estimează că una din fiecare opt femei va dezvolta cancer de sân în cursul vieții sale. Deși rar, cancerul de sân poate apărea și la bărbați. Aproximativ un bărbat din 100 este diagnosticat cu cancer de sân. Frecvența apariției cancerului de sân a fost observată ca fiind în creștere anuală.

Pielea este un organ care protejează corpul de factori externi precum căldura, lumina, microorganismele și leziunile. Fiind o barieră vitală pentru organe, pielea ajută la menținerea temperaturii corpului, la primirea de semnale din mediu și la asigurarea apărării sistemului imunitar. Grosimea și textura pielii pot varia de la o persoană la alta. Totuși, pielea umană este formată din trei straturi. Stratul cel mai exterior este epiderma, care conține melanocite ce dau culoarea pielii. Sub epiderma se află dermul, care găzduiește glandele sebacee, foliculii de păr, terminațiile nervoase și glandele sudoripare. Cel mai profund strat, hipoderma, este un țesut gras în care se depozitează grăsimea corporală. Fiecare strat poate avea funcții diferite. Glandele sebacee din derm acoperă foliculii de păr și ajută la reducerea fragilității. Nodulii care se formează în urma creșterii excesive a celulelor din acest țesut adipos sunt denumiți lipom. Lipomii, care se pot forma în orice zonă cu celule adipoase, sunt benigni și, de obicei, inofensivi. Cunoscute sub numele de „lipom”, aceste formațiuni sunt umflături dureroase, mobile și grase. Ele apar de obicei la adulții cu vârste între 40 și 60 de ani. Apariția lipomului canceros este rară și se numește „liposarcom” (1, 2). Dermiste bulunan yağ bezleri kıl köklerini kaplayarak kırılganlığı azaltmaya yardımcı olan küçük bezlerdir. Bu yağ dokusundaki hücrelerin aşırı şekilde büyümeleri sonucu oluşan yumrulara yağ bezesi denir. Yağ hücrelerinin bulunduğu her bölgede oluşabilen yağ bezesi iyi huylu ve genellikle zararsızdır. “Lipom” olarak bilinen yağ bezeleri ağrısız, hareketli ve yağlı yumrular şeklindedir. Genellikle 40-60 yaş yetişkinlerde görülebilir. Kanserli lipom oluşması nadirdir ve “liposarkom” olarak adlandırılır (1, 2).

În cancerul mamar există 4 stadii. Acestea sunt:

Limfomul este un termen general care descrie cancerele originare din sistemul limfatic, care este o parte a sistemului imunitar. Limfoamele sunt cunoscute și sub denumirea de cancer al ganglionilor limfatici, dar boala poate apărea și în organe fără a afecta ganglionii limfatici.

Frecvența ridicată a cancerului de sân, creșterea constantă a acestei frecvențe, posibilitatea de a fi tratat în stadiile incipiente și capacitatea actuală de a diagnostica precoce subliniază importanța metodelor de screening în cancerul de sân.

Anumite tipuri de cancer apar mai frecvent în copilărie. Detectarea precoce a acestor tipuri de cancer este mai probabilă atunci când familiile sunt informate despre semnele și simptomele posibile. Cancerul depistat timpuriu poate fi tratat mai ușor și se poate preveni răspândirea acestuia.

Cancerul esofagian este o afecțiune care apare în esofag, un tub lung și muscular care transportă alimentele din gât în stomac. De obicei, nu apar simptome evidente până când cancerul nu se răspândește, ceea ce face ca persoanele afectate să nu conștientizeze problema. Cele mai comune tipuri sunt carcinomul cu celule scuamoase și adenocarcinomul. Carcinomul cu celule scuamoase se dezvoltă în partea superioară a esofagului, în timp ce adenocarcinomul apare de obicei în partea inferioară. Simptomele pot include dificultăți la înghițire, durere, pierdere în greutate, indigestie și blocaj esofagian. Factorii de risc includ boala de reflux gastroesofagian cronic, obezitatea și obiceiurile alimentare. Cu un diagnostic precoce, medicii specialiști pot interveni cu succes prin intervenții chirurgicale și alte tratamente.

Cancerul cerebral este proliferarea rapidă și necontrolată a celulelor tumorale maligne în creier. Celulele care cauzează cancerul cerebral au capacitatea de a se auto-reînnoi. Tumorile cerebrale pot apărea în glanda pituitară și epifiză, pe membrana de suprafață a creierului și în nervi. Tumorile secundare care apar în alte părți ale corpului și se răspândesc pentru a afecta creierul sunt mai frecvente decât tumorile cerebrale primare care apar direct în creier. Cele mai frecvent întâlnite cazuri de cancer cerebral provin din tumorile cerebrale secundare. În 2022, se știe că au fost diagnosticate cu cancer cerebral peste 1.900 de persoane, cu o vârstă medie de 59 de ani, la nivel mondial.

Donatorul este persoana care își donează voluntar organele, țesuturile, sângele sau celulele pentru a îmbunătăți calitatea vieții unei alte persoane sau pentru a-i asigura supraviețuirea. Această procedură, de importanță vitală în medicina modernă, reprezintă cea mai puternică sursă de speranță pentru bolile al căror tratament este posibil doar prin transplant. Întrebarea „Ce înseamnă donator?” reprezintă, în sens general, un gest de bunătate făcut fără a aștepta nimic în schimb. Procesele medicale sunt planificate cu minuțiozitate, astfel încât să nu pună în pericol sănătatea donatorului. Fiecare organ sau țesut donat înseamnă un nou început pentru o altă persoană.

Carcinomul cu celule Merkel este un cancer de piele care, deși rar întâlnit, are o evoluție rapidă și un potențial ridicat de metastazare. Apare de obicei în zonele expuse frecvent la soare, precum capul, gâtul și fața. Boala își are originea în celulele Merkel, situate în apropierea terminațiilor nervoase din stratul inferior al pielii. Aceste celule au rol în percepția atingerii și a presiunii. Însă diverși factori genetici, de mediu și legați de sistemul imunitar pot determina multiplicarea necontrolată a acestor celule. Depistarea în stadiu incipient crește semnificativ șansele de succes ale tratamentului, în timp ce, în cazurile diagnosticate tardiv, boala se poate răspândi rapid la ganglionii limfatici și la organe îndepărtate.

Limfomul este un termen general care descrie cancerele originare din sistemul limfatic, care este o parte a sistemului imunitar. Limfoamele sunt cunoscute și sub denumirea de cancer al ganglionilor limfatici, dar boala poate apărea și în organe fără a afecta ganglionii limfatici.

Mielomul multiplu este un cancer rar al măduvei osoase care apare de obicei la persoanele în vârstă. Reprezintă 1% din toate tipurile de cancer și 10% din cancerele hematologice. Incidența este de aproximativ 4 cazuri la 100.000 de persoane. În Turcia, se diagnostichează în medie aproximativ 3.000 de cazuri de mielom multiplu pe an.

Leucemia, cunoscută popular sub denumirea de cancer de sânge, este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer. Este originară din măduva osoasă și sistemul limfatic. Unele tipuri sunt întâlnite în principal la copii, dar există și forme care apar și la adulți. Diagnosticul precoce este la fel de important în leucemie ca în toate celelalte tipuri de cancer. Deși leucemia implică un proces de tratament complex, metodele și strategiile dezvoltate continuă să evolueze, îmbunătățind constant perspectiva de tratament.