Tumorile osoase la copii: simptome și tratament

Tumorile osoase la copii reprezintă o problemă de sănătate serioasă, care generează îngrijorare. Tumorile apar prin creșterea anormală a celulelor din țesutul osos. În timp ce tumorile benigne, de cele mai multe ori, nu pun viața în pericol, cele maligne pot evolua rapid și se pot răspândi la țesuturile din jur sau chiar la organe îndepărtate. Mai ales la copiii aflați în perioada de creștere, aceste afecțiuni pot avea efecte importante asupra procesului de creștere și dezvoltare. Tumorile osoase apar mai frecvent în zone precum genunchiul, coapsa, tibia, brațul și pelvisul. Depistarea în stadiu incipient crește șansele de succes ale tratamentului.

Tumorile osoase la copii sunt mase de celule care cresc anormal în os, putând fi benigne sau maligne. Apar mai ales în perioada de creștere, cel mai frecvent lângă genunchi. Simptomele includ durere osoasă, în special nocturnă, umflătură și fracturi. Tratamentul combină chirurgia, chimioterapia și, uneori, radioterapia, în funcție de tipul tumorii.

Ce este o tumoră osoasă?

Tumora osoasă este o masă formată din celule care cresc și se multiplică anormal la nivelul țesutului osos. Aceste tumori pot fi benigne sau maligne. Tumorile osoase benigne cresc, de obicei, lent, nu afectează țesuturile din jur și, în cele mai multe cazuri, nu pun viața în pericol. În schimb, tumorile osoase maligne au o evoluție agresivă, cresc rapid, se pot răspândi la țesuturile din jur și, dacă nu sunt tratate, pot metastaza, punând viața în pericol.

Tumorile osoase întâlnite în copilărie apar, în special, în perioadele de creștere rapidă. Cauza este activitatea mai intensă de diviziune a celulelor osoase în perioada de creștere. Tumorile osoase nu se limitează doar la os, ci pot afecta și mișcările articulațiilor, structura musculară și funcțiile generale ale organismului. De aceea, umflăturile suspecte, durerile sau limitările de mișcare observate trebuie luate în serios. Diagnosticul precoce crește semnificativ rata de succes în tratamentul tumorilor osoase maligne.

De ce apar tumorile osoase?

Deși cauza exactă a tumorilor osoase nu poate fi întotdeauna stabilită, se consideră că factorii genetici, mutațiile celulare și influențele de mediu joacă un rol comun. O parte importantă a tumorilor osoase întâlnite la copii este asociată cu perturbări ale mecanismelor de reparare a ADN-ului sau cu diviziunea necontrolată a celulelor. Reînnoirea rapidă a celulelor osoase în perioada de creștere face ca acest tip de anomalii să apară mai ușor. Pe lângă acestea, printre factorii de risc se numără și anumite sindroame ereditare, slăbirea sistemului imunitar sau expunerea anterioară la doze mari de radiații.

Principalele cauze ale tumorilor osoase pot fi enumerate astfel:

• Factori genetici: existența în familie a unui istoric de tumoră osoasă sau alt tip de cancer poate crește riscul copilului.
• Sindroame ereditare: sindromul Li-Fraumeni, retinoblastomul și anumite mutații genetice pot pregăti terenul pentru apariția tumorii osoase.
• Mutații celulare: atunci când apar erori în mecanismele de reparare a ADN-ului, celulele se pot multiplica necontrolat, formând o tumoră.
• Perioadele de creștere rapidă: alungirea rapidă a oaselor, în special în perioada pubertății, crește riscul de tumoră.
• Expunerea la radiații: poate apărea la copiii care au urmat anterior radioterapie pentru o altă boală.
• Factori de mediu: anumite substanțe toxice sau afecțiunile care slăbesc sistemul imunitar pot declanșa apariția tumorii osoase.

Care sunt simptomele tumorii osoase?

Simptomele tumorilor osoase evoluează, de cele mai multe ori, insidios și pot fi confundate, la început, cu durerile de creștere. Totuși, pe măsură ce tumorile cresc, acestea exercită presiune asupra țesuturilor din jur, slăbesc structura osoasă și devin sesizabile. Tumorile osoase întâlnite la copii pot provoca atât simptome locale, cât și manifestări sistemice. Durerile care se intensifică noaptea și nu dispar la odihnă reprezintă un indiciu important.

Simptomele întâlnite în cazul tumorilor osoase sunt următoarele:

• Durere osoasă: poate fi ușoară și trecătoare la început, dar se intensifică în timp, crește noaptea și nu dispare la odihnă.
• Umflătură și masă: apare o masă vizibilă cu ochiul liber sau palpabilă la nivelul zonei afectate de tumoră.
• Limitarea mișcării: dacă tumora este localizată în apropierea unei articulații, capacitatea de mișcare a copilului scade.
• Fracturi: deoarece țesutul osos este slăbit, pot apărea fracturi chiar și în urma unor lovituri minore.
• Modificări ale pielii: în zona tumorii pot apărea roșeață, creșterea temperaturii locale și evidențierea vaselor de sânge.
• Simptome generale: în stadiile avansate pot apărea febră, stare de slăbiciune, pierderea poftei de mâncare și scădere în greutate.

Cum se diagnostichează o tumoră osoasă?

Diagnosticul precoce influențează direct succesul tratamentului tumorilor osoase. Procesul de diagnostic începe, în primul rând, cu preluarea detaliată a istoricului copilului. Medicul întreabă despre durata și intensitatea durerii, dacă aceasta se agravează noaptea și dacă există antecedente de umflătură sau fractură. În cadrul examenului fizic se caută umflătură, sensibilitate sau limitarea mișcării la nivelul zonei afectate de tumoră. Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare metode imagistice și biopsie.

Metodele utilizate în diagnosticul tumorii osoase sunt următoarele:

• Radiografia: este metoda imagistică de primă linie, care arată anomaliile structurii osoase.
• IRM (imagistica prin rezonanță magnetică): arată detaliat răspândirea tumorii la țesuturile moi și la măduva osoasă.
• CT (tomografia computerizată): este utilizată în special pentru examinarea structurii tumorii la nivelul osului și a detaliilor fine.
• Biopsia: este standardul de aur pentru diagnosticul cert. Proba prelevată din tumoră este examinată la microscop, stabilindu-se tipul tumorii.
• Analizele de sânge: în cazul unor tumori pot apărea anomalii ale valorilor sanguine, însă acestea nu sunt, de sine stătător, un criteriu de diagnostic.

Cum este durerea provocată de tumora osoasă?

Durerea provocată de tumora osoasă este diferită de durerile musculare sau articulare obișnuite. De obicei, intensitatea ei crește treptat, nu dispare la odihnă și este resimțită mai puternic noaptea. Această caracteristică este importantă pentru a evita confuzia cu „durerile de creștere”, frecvent întâlnite la copiii aflați în perioada de creștere. Durerile de creștere apar în timpul zilei, legate de oboseală, și, de obicei, se ameliorează după odihnă. În schimb, durerea provocată de tumora osoasă poate fi suficient de intensă încât să trezească copilul din somn, mai ales noaptea.

Durerea poate varia în funcție de zona în care se află tumora. Dacă tumora este localizată în apropierea unei articulații, durerea se accentuează în timpul mișcărilor articulare, ceea ce îngreunează activitățile zilnice. De asemenea, deoarece tumora slăbește țesutul osos, chiar și lovituri minore pot provoca o durere bruscă și foarte intensă, asociată cu o fractură. În stadiile avansate pot apărea și dureri nervoase iradiate, ca urmare a creșterii tumorii și a presiunii exercitate asupra nervilor din jur.

Unde apare cel mai frecvent tumora osoasă?

Deși tumorile osoase pot apărea în orice parte a sistemului osos, acestea sunt mai frecvente în anumite regiuni. În special în perioadele de creștere rapidă din copilărie și adolescență, riscul de apariție a tumorilor la capetele oaselor crește. De aceea, oasele lungi, în special femurul și tibia, situate în jurul genunchiului, sunt regiunile cel mai frecvent afectate. Pe lângă acestea, printre celelalte localizări frecvente se numără humerusul (osul brațului), pelvisul și oasele coloanei vertebrale. Deoarece tumorile apărute la copii se dezvoltă, în majoritatea cazurilor, în apropierea plăcilor de creștere, acestea afectează direct atât dezvoltarea scheletului, cât și funcțiile de mișcare. Simptomele pot varia în funcție de regiunea în care se află tumora; de exemplu, tumorile din jurul genunchiului îngreunează mersul și alergarea, în timp ce tumorile de la nivelul coloanei vertebrale pot provoca manifestări neurologice. Pe scurt, tumorile osoase apar cel mai frecvent la nivelul oaselor lungi, în jurul articulației genunchiului, dar există posibilitatea apariției lor la orice os din corp.

Care sunt cele mai frecvente tumori osoase la copii?

Tumorile osoase la copii pot fi benigne sau maligne. Tumorile benigne cresc, de obicei, lent, nu se răspândesc la țesuturile din jur și, de cele mai multe ori, pot fi controlate prin intervenție chirurgicală sau monitorizare. Tumorile maligne, în schimb, cresc rapid, pot metastaza și, dacă nu sunt tratate, provoacă probleme de sănătate grave.

Cele mai frecvente tumori osoase la copii sunt următoarele:

• Osteosarcomul: este cea mai frecventă tumoră osoasă malignă la copii. Apare în special la nivelul femurului, tibiei și humerusului, în zonele din apropierea genunchiului.
• Sarcomul Ewing: apare mai ales la nivelul pelvisului, coastelor și coloanei vertebrale. Poate evolua rapid și are tendința de a metastaza la plămâni.
• Condrosarcomul: deși este rar întâlnit la copii, este o tumoră malignă care își are originea în țesutul cartilaginos.
• Osteocondromul: este cea mai frecventă tumoră osoasă benignă. Apare, de obicei, în perioada pubertății și se dezvoltă sub forma unor excrescențe care cresc spre exterior, la capetele oaselor.
• Encondromul: sunt tumori benigne care se dezvoltă în interiorul măduvei osoase, întâlnite frecvent la oasele mici ale mâinilor și picioarelor.
• Displazia fibroasă: este o tumoră benignă care împiedică dezvoltarea normală a țesutului osos și poate provoca deformări ale osului.

Cum se tratează tumorile osoase la copii?

Tratamentul tumorilor osoase la copii este planificat în funcție de tipul, dimensiunea, localizarea și gradul de răspândire a tumorii. Tumorile benigne pot fi controlate, de obicei, prin îndepărtare chirurgicală sau monitorizare periodică. Însă tumorile maligne necesită un tratament mai amplu și mai complex. Primul pas în tratament este, de cele mai multe ori, intervenția chirurgicală. Zona afectată de tumoră este îndepărtată împreună cu țesuturile sănătoase din jur, iar osul este, dacă este posibil, reconstruit. Datorită tehnicilor chirurgicale avansate, în locul amputației (îndepărtarea completă a membrului), practicată în trecut, sunt preferate din ce în ce mai des intervențiile chirurgicale de conservare a membrului. În tumorile maligne, chimioterapia este administrată înainte sau după intervenția chirurgicală, cu scopul de a reduce dimensiunea celulelor tumorale și de a preveni răspândirea acestora. În unele cazuri, tratamentul poate fi completat cu radioterapie; această metodă este deosebit de eficientă în special în tumorile sensibile la radioterapie, precum sarcomul Ewing.

Întrebări frecvente

Ce este o tumoră osoasă?

O tumoră osoasă este o masă formată din celule care cresc și se multiplică anormal la nivelul osului. Poate fi benignă, cu creștere lentă și fără risc vital, sau malignă, cu evoluție agresivă și risc de metastazare.

Care sunt simptomele unei tumori osoase la copii?

Cele mai frecvente simptome sunt durerea osoasă care se agravează noaptea și nu dispare la odihnă, umflătura sau masa palpabilă, limitarea mișcării și, în unele cazuri, fracturi apărute după lovituri minore.

Cum se diferențiază durerea de tumoră osoasă de durerile de creștere?

Spre deosebire de durerile de creștere, care apar din cauza oboselii și se ameliorează la odihnă, durerea provocată de tumora osoasă se intensifică progresiv, nu dispare la odihnă și poate fi suficient de puternică încât să trezească copilul din somn noaptea.

Care sunt cele mai frecvente tumori osoase la copii?

Cele mai frecvente sunt osteosarcomul și sarcomul Ewing, ambele maligne, precum și osteocondromul, cea mai frecventă tumoră benignă. Alte tipuri includ condrosarcomul, encondromul și displazia fibroasă.

Cum se tratează tumorile osoase la copii?

Tratamentul depinde de tipul, dimensiunea și localizarea tumorii. Tumorile benigne pot fi controlate prin îndepărtare chirurgicală sau monitorizare, în timp ce tumorile maligne necesită de obicei intervenție chirurgicală, chimioterapie și, uneori, radioterapie.