Nervul facial este responsabil de mișcarea mușchilor mimici care dau expresie feței, precum și de mișcările mușchilor care ajută la deschiderea şi închiderea ochilor, îndeplinirea funcțiilor de mâncat, vorbit şi înghițit. Funcționarea corectă a mușchilor feței are o mare importanță pentru protejarea ochilor, închiderea gurii, menținerea căilor respiratorii nazale deschise și vorbirea clară. Dacă unele boli ale creierului sau ale nervului facial împiedică această transmisie, apare paralizia facială (paralizia facială) iar mișcările feței se pierd parțial sau complet. Paralizia mușchilor feței perturbă complet sau parțial toate aceste funcții și provoacă multe probleme pacientului.
Paralizia facială se poate dezvolta datorită multor boli apărute în zona dintre creier – tulpina creierului sau dintre tulpina creierului şi mușchii feței. Cauzele paraliziei faciale dintre creier – tulpina creierului sunt de obicei legate de hemoragia cerebrală și sunt examinate în secția de neurologie. Paralizia facială cauzată de aceste motive se numește paralizie centrală a feței. Paralizia facială care apare în urma afecțiunilor nervilor faciali după tulpina creierului se numește paralizie facială periferică. Există multiple motive care pot provoca paralizie facială periferică:
Paralizia lui Bell: Este una dintre cele mai frecvente motive de paralizie facială. Motivul nu este de fapt clar. Se crede că inflamația apare într-o porțiune a nervului facial din jurul urechii interne. Se știe că expunerea la frig și vânt joacă un rol eficient în apariția acesteia. Nu există nici alte simptome cu excepția pierderii funcției nervoase. Diagnosticul se face în absența altor simptome neurologice. De obicei se vindecă complet.
Sindromul Ramsay-Hunt : Este o boală cauzată de virus. În plus pe lângă simptomele prezente în paralizia lui Bell, mai pot fi acuzate şi anumite dureri și unele leziuni în canalul auditiv extern. Rata de recuperare completă este puțin mai mică decât în cazul paraliziei lui Bell.
Otita medie: Otita medie acută la copii și otita medie cronică la adulți poate ajunge la nervul facial topind osul înconjurător sau ajungând la acesta prin deschiderile existente şi poate provoca paralizie facială.
Boli sistemice: Boli care afectează alte părți ale corpului, cum ar fi diabetul, hipertensiunea arterială, nevrita (inflamația nervilor), deficitul de vitamine.
Boli tumorale: Tumorile apărute în interiorul nervului facial sau în zonele pe care acestea le parcurge pot provoca de asemenea, paralizie facială. Acești nervi pot fi benigni sau maligni. Deoarece nervul facial trece și prin glanda salivară din fața urechii înainte de a ajunge la mușchi, aceste tumori ale glandei salivare pot provoca de asemenea paralizie facială.
Traume: Traumele din jurul urechii sau ale feței (cum ar fi lovituri, tăieturi) pot provoca paralizie facială prin deteriorarea nervului facial.
Intervenții Chirurgicale : Nervul facial poate suferi leziuni în timpul operațiilor intracraniene, la urechi sau glanda salivară din alte motive.
În special, pacienții care sunt planificați pentru intervenție chirurgicală trebuie evaluați preoperator prin intermediul anumitor investigații numite teste electrofiziologice, care sunt utilizate pentru a arăta viteza de conducere a nervului sau procentul bolilor nervului.
În plus, dacă sunt suspectate tumori intracraniene sau ale glandei salivare, pacientului îi va fi aplicată tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică, iar dacă se suspectează o problemă legată de ureche va fi supus unor teste auditive iar dacă se crede că îi sunt afectate glandele lacrimale va fi realizată testarea cantității de lacrimi.
În planificarea tratamentului, trebuie luate în considerare așteptările pacientului. Pentru unii pacienți, simetria în starea de repaus este mai importantă decât funcția. Pentru persoanele în vârstă, sprâncenele scăzute, lăsarea țesuturilor moi ale feței și ectropionul sunt mai importante decât aspectul.
Scopul tratamentului pentru ochi în ordinea importanței este acela de a proteja ochii, de a asigura funcționarea normală a pleoapelor și simetria.
Aceste scopuri în cazul gurii sunt simetria în stare de repaus, suficiența gradului de închidere a gurii, îmbunătățirea vorbirii și zâmbetul simetric.
În timp ce se vorbește cu pacientul despre planul de tratament, trebuie explicat că nu este posibil să se obțină complet rezultatele ideale vizate și este imposibil să se obțină 100% simetrie și funcție.
Acest tip de tratamente sunt aplicate în special în scopul protejării ochilor. Se aplică în timpul așteptării unei intervenții chirurgicale conservatoare sau persoanelor care se recuperează după leziuni ale nervilor. Unguentele oculare cu acțiune îndelungată și medicamentele sub formă de gel pentru lacrimi artificiale și aplicabile pe parcursul nopții, sunt utilizate pentru prevenirea înțepării pleoapelor în timpul somnului, uscării valvelor şi corneei. În unele cazuri, pleoapele sunt unite temporar prin cusături (Tarsorafi).
La pacienții care suferă de paralizie facială, punerea în funcțiune a mușchilor faciali prin electromiografie previne atrofia musculară. Exercițiile neuromusculare efectuate sub supravegherea unui terapeut specialist, ajută la fortificarea și funcționarea mai buna a mușchilor care funcţionează parţial.
În selectarea metodei chirurgicale, vârsta pacientului, durata paraliziei , starea mușchilor faciali și a țesuturilor moi, zonelor musculare sau nervoase existente, zonele care urmează să fie extirpate sunt unele dintre punctele care trebuie luate în considerare.
Aplicarea metodelor de terapie fizică la mușchii faciali nu este o metodă care restabilește funcția nervului facial. Cu toate acestea, mai ales în cazul paraliziei faciale de lungă durată, din cauza inactivității mușchii faciali devin slabi și ulterior, chiar dacă nervul facial funcționează, pot apărea asimetrie facială și pierderea forței. Din acest motiv, se recomandă aplicarea unei terapii fizice, alta decât auto-masajul și utilizarea gumei de mestecat.
Copyright © 2024
Anadolu Sağlık Merkezi
Toate drepturile rezervate
